Între numeroasele situri arheologice identificate şi luate la evidenţă în ultimii ani de Agenţia Naţională Arheologică (ANA) se numără şi o aşezare cu resturi de locuire din diferite epoci istorice de la Parcani (r-nul Soroca). O primă informaţie despre acest sit a parvenit la ANA în anul 2013, când au putut fi recuperate mai multe piese de inventar, ce se datează în bronzul târziu şi perioada de început a epocii migraţiilor. Prospectările de suprafaţă efectuate în acelaşi an şi ulterior la Parcani s-au soldat cu identificarea unei importante şi mari aşezări cu vestigii aparţinând complexelor culturale NouaSabatinovka şi Sântana de Mureş-Černeahov. Situl, denumit Parcani I-Valea Odaia, se află extravilan, la 1,3 km sud de sat, pe panta nordică a Văii Odaia, prin care curge un afluent de stânga al râului Camenca, în dreptul unui iaz. Are dimensiunile de circa 150×650 m, fiind orientat pe direcţia ENE -VSV. Aşezării din bronzul târziu, care ocupă doar o parte din întreaga suprafaţă a obiectivului arheologic, cuprinzând câteva ,,cenuşare” slab evidenţiate, i se atribuie diferite cioburi lucrate cu mâna, între care unele decorate cu brâu în relief, precum şi fragmente de la o seceră şi de la două ace de bronz. Orizontul cultural-cronologic din vremea migraţiei goţilor (sec. IV p. Chr.) este mai bine reprezentat, fiind recuperate numeroase fragmente ceramice caracteristice, două fusaiole de lut şi o serie de piese de metal, între care predomină fibulele. Dintre acestea din urmă, se remarcă un exemplar de bronz de tipul cu portagrafa fixă, având picior romboidal şi placă triunghiulară deasupra arcului. Din câte cunoaştem, deocamdată această fibulă este unică pentru complexele culturii Sântana de Mureş-Černeahov din spaţiul prutonistrean.