Criminalitatea, ca fenomen social și economic, implică multe laturi şi aspecte pe care este cazul să le identificăm și să le abordăm atât la nivel doctrinar, cât și practico-aplicativ în vederea sporirii ansamblului anti-infracțiune. Un aspect major în abordarea fenomenului criminalităţii vizează cunoaşterea formelor de manifestare a acestuia în diverse sfere ale activității umane, inclusiv din perspectivă criminologică, precum criminalitatea aparentă, criminalitatea legală şi criminalitatea reală. Dinamica fenomenului infracţional din ultimii ani şi eforturile instituţiilor statului şi ale societăţii civile de a-i face faţă într-o manieră coerentă şi eficace impune realizarea unei strategii naţionale de prevenire a criminalităţii, cum ar fi, în cazul corupției, Strategia Națională de Integritate și Anticorupție din 2017-2020 (în prezent continuată). Dar cel mai anevoios pentru o societate este când însuși funcționarul acelei societăți, cel care sub jurământ s-a obligat să satisfacă un serviciu în folosul societății și statului, devine și el un potențial delincvent care utilizează funcția și atribuțiile ce-i revin pentru a obține foloase necuvenite și a-și aranja o viață mult mai bogată decât cea pe care în principiu nu ar putea să o posede. Din acest considerent am și ales să studiez ,,îmbogățirea ilicită” – fenomen infracțional cunoscut societății pentru o perioadă scurtă, începând cu anul 2014, când în Codul penal al Republicii Moldova a apărut art.3302, normă de incriminare care și până acum trezește discuții privind aplicabilitatea și eficacitatea ei. Respectiv, este un subiect foarte actual din motivul că atât practica judiciară în domeniul urmăririi penale, cât și cea judecătorească se confruntă cu probleme ce țin de aplicabilitatea în practică a normelor penale ce incriminează faptele de îmbogățire ilicită. Aici ne referim nu doar la norma incriminatoare, dar și la alte norme care reglementează confiscarea bunurilor, probarea diferenței substanțiale, sarcinii probei etc.

Crime, as a social and economic phenomenon, involves many aspects that need to be identified and addressed both doctrinally and practically-applicatively in order to increase the anti-crime ensemble. A major aspect in approaching the phenomenon of crime is to know the forms of its manifestation in various spheres of human activity, including from a criminological perspective, such as apparent crime, legal crime and real crime. The dynamics of the criminal phenomenon in recent years and the efforts of state institutions and civil society to deal with it in a coherent and effective manner requires the implementation of a national strategy to prevent crime, as, in the case of corruption, the National Integrity and Anticorruption Strategy from 2017-2020 (currently continued). But the most difficult thing for a company is when the official of that company, the one who under oath undertook to perform a service for the benefit of society and the state, also becomes a potential delinquent who uses his function and duties to obtain undue benefits, to ensure a much richer life than that which, in principle, he could not have. For this reason, I also chose to study "illicit enrichment" – a criminal phenomenon known to society for a short period, starting with 2014 when the drafting of the Criminal Code of the Republic of Moldova appeared art.3302, a rule of incrimination which arouses applicability and its effectiveness. Respectively, it is a very current topic, because the judicial practice in both criminal and judicial proceedings faces problems related to the applicability in practice of criminal rules that criminalize acts of illicit enrichment, and here we refer not only to the incriminating rule, but also to other norms such as those regulating the confiscation of property, proof of substantial difference, burden of proof, etc