La aproape 95 de ani de la descoperirea acestui efect fizic fundamental, care i-a convins pe fizicieni că pe lângă energie fotonul mai posedă și impuls, ne străduim să aruncăm asupra sa o privire generalizatoare, cu un pronunțat substrat istoric și didactic. Nu peste multă vreme vom omagia personalitatea celui ce a vorbit pentru prima oară despre proprietățile ondulatorii ale electronului. Însă, de-a lungul acestor mulți ani, nu s-a insistat suficient, întotdeauna, asupra legăturii strânse dintre momentul Compton -1922 și momentul de Broglie -1924. Dorim să insistăm asupra acestei perioade faste din istoria fizicii, perioadă în care dualismul undă-corpuscul a trecut de la fenomenele luminoase la fenomenele din lumea microcosmosului, făcând posibilă, acum 90 de ani, în 1926, prin genialii Heisenberg și Schrӧdinger, nașterea mecanicii cuantice. Efectul Compton va fi analizat într-un cadru mai general decât cel uzual, permițând particulei țintă să se afle și ea în mișcare. În plus, în locul unghiului de împrăștiere fotonică ( θ_d) vom introduce un alt unghi, măsurat față de direcția fixă a suportului unui vector conservat - impulsul total P . Această abordare ne va permite să deducem așa-numita formulă a lui Wilkins, mai generală, mai simetrică și mult mai instructivă. Pentru acest efect Compton general (ECG) examinăm de asemenea și invarianța la inversiunea temporală precum și posibilitatea producerii efectului Compton invers, când fotonul primește energie de la ținta mobilă. Vom arăta că ECG poate fi interpretat ca un efect Doppler dublu și că întreaga analiză poate fi extinsă la ținte arbitrare (tardioni, luxoni sau tahioni).