Am ales, pentru a ilustra cât mai complet această tematică, patru situri geto-dacice afl ate în zone diferite, care au structuri de apărare diferite şi care, dincolo de trăsăturile culturii materiale destul de unitare, au avut o evoluţii particulare. Ele se află în zone diferite de relief: Piscul Crăsanilor, pe un bot de terasă din centrul Câmpiei Române, Pietroasa Mică-Gruiu Dării, pe un platou calcaros de la Curbura Carpaţilor, Cârlomăneşti-Cetăţuie, pe un martor de eroziune din valea Buzăului, iar Târcov-Piatra cu lilieci – pe o culme muntoasă. Structurile lor de apărare sunt diverse, în funcţie de materialele din zonă şi de scopul construirii lor. Astfel, la Piscul Crăsanilor şi la Cârlomăneşti s-au săpat şanţuri şi s-au ridicat valuri cu palisade din lemn, la Târcov erau ziduri din piatră informă ori sumar fasonată, iar la Gruiu Dării sunt ziduri de inspiraţie elenistică, cu două paramente de calcar şi emplecton. În timp ce la Piscul Crăsanilor şi la Cârlomăneşti au fost centre rezidenţiale, cu importante valenţe economice, politice şi religioase, la Târcov a existat o cetate cu rol strict militar, iar la Gruiu Dării este documentată o unică succesiune de tipuri de situri: aşezare nefortifi cată, cetate, loc de cult.