Thomas Melle (născut în 1975) este unul dintre cei mai importanți artiști de pe scena litera-ră actuală din Germania. Pentru romanul său autobiografic „Lumea din spatele tău” (Die Welt im Rücken) (2016), în care au fost discutate tulburarea bipolară și fazele autodistructive ale artistului, el a ajuns pe locul 1 pe cea mai bună listă SWR. Problema este adusă la iveală și în piesa „Ode” (2019), care a fost co-mandată pentru Deutsche Theater Berlin și care a fost, de asemenea, foarte bine primită ca producție de Lilja Rupprecht (născută în 1984). Acest articol este despre relațiile intertextuale și intermediare din piesa „Ode” a lui Thomas Melle. Există numeroase referințe la opere de artă din domeniul literaturii, picturii, muzicii, teatrului etc. Cel mai important punct de referință al piesei este conceptul lui Bertolt Brecht des-pre piesa didactică. Printre altele, „Abuzul public” (Publikumsbeschimpfung) al lui Peter Handke, pictura lui Martin Kippenberger „Cu toată bunăvoința din lume, nu pot vedea o svastică” (Ich kann beim besten Willen kein Hakenkreuz entdecken), ideile artistice ale lui Marcel Duchamp, John Cage, Samuel Beckett și Theodor W. Adorno sunt discutat.