Diferiți autori afirmă formarea anevrismelor de anostomoză postoperator, în termen de la 48 ore şi până la 10 ani , în aproximativ 9,2%.Cauzele mai frecvente ale formării anevrismelor de anastomoză sunt: infecția, degenerarea peretelui vascular, cauzată de procesul ateromatos, cauze tehnice: endarterectomie exagerată cu înlăturarea sratului muscular, material de sutura necalitativ sau neadecvat cazului, HTA, trauma zonei anastomozeiClinica anevrismelor de anostomoză distală: Prezența unei formațiuni pulsatile în poiecția anostomozei distale, prezența unui suflu sistolic în proiecția anevrismului, în unele cazuri – subfebrilitate, durere. În cazul de anostomoză proximală, diagnosticul este mai dificil: dureri în proiecția anastomozei proximale, cu iradiere în regiunea lombară, prezența unei formațiuni pulsatile în proiecția anastomozei, care uneori se determină palpator, auscultativsuflu în proecția formațiunii, subfebrilitate; diagnosticul se confirmă prin examen Doppler şi aortografie.Datele SCM Bălți: În Spitalul Clinic Municipal Bălți, pe parcursul ultimilor 10 ani, au fost internați 6 pacienți cu anevrisme de anastomoză (după reconstrucția aorto-bifemurală, ileo-femurală). Termenul formării anevrismelor este de la 3-4 luni la 6-8 ani. În toate cazurile s-a aplicat tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical al anevrismelor de anastomoză constă în înlăturarea anevrismului şi reconstrucția segmentului arterial respectiv. S-a efectuat rezecția anevrismului cu reprotezare: excluderea zonei afectate prin clamparea branşei protezei şi ramurilor arterelor femurale (dacă funcționau), înlăturarea anevrismului cu determinarea intraoperatorie a zonei anastomozei, aprecierea torentului retrograd din arterele femurale, reprotezarea segmentului zonei anastomozei, efectuarea endarterectomiei la necesitate, reimplantarea arterei femurale profunde în grefon. Concluzii: 1)În cazul anevrismelor de anastomoză este necesară o atitudine chirurgicală activă, indiferent de diametrul anevrismului. 2)Este indicată reconstrucția segmentului respectiv. 3)În rezolvarea anevrismelor anastomozelor periferice este foarte importantă utilizarea arterei femurale profunde.

Many authors describe post-surgery anastomosis aneurysms in 9,2 % cases. During the last 10 years, we had 6 pacients with anastomosis aneurisms (after aorto- and ileo-femural reconstruction). Surgical treatment was applied in all the cases and consisted of aneurism removal and reconstruction of the injured arterial segment. Conclusions: Anastomosis aneurisms demand surgical treatment, with reconstruction of the injured arterial segment. The use of arteria femuralis profunda in the treatment of peripheral anastomosis aneurisms is of a great importance.