Una dintre caracteristicile evoluţiei economiei mondiale în ultimele decenii o constituie integrarea crescîndă a economiilor naţionale. Aceasta se manifestă în primul rînd prin expansiunea mai rapidă a schimburilor comerciale decît creşterea producţiei pe plan mondial, în paralel cu intensificarea fluxurilor monetar-valutare internaţionale. Unul dintre obiectivele tranziţiei la economia de piaţă a devenit realizarea unei economii deschise, cu o inserţie activă pe plan mondial, menită să sprijine transformările economice interne. În această evoluţie complexă şi uneori contradictorie, de regionalizare şi internaţionalizare a economiilor, zonele economice libere (ZEL) reprezintă o structura aparte pe linia favorizării inserţiei în economia mondială.