Actualitatea. Caracterul de sistem al terminologiei sportive în limba română este conturat de existența a trei straturi lexico-semantice principale: nucleul lexico-semantic (termenii sportivi generali), aria de periferie apropiată (termeni sportivi interdisciplinari, comuni mai multor ramuri), aria de periferie îndepărtată (termeni de specializare maximă, numiți și ultraspecializați). Aceștia din urmă reprezintă stratul cel mai important, dar și cel mai numeros al terminologiei sportive, iar cunoașterea și utilizarea lor corectă constituie o condiție obligatorie pentru realizarea unei comunicări profesionale eficiente.
Scopul prezentei cercetări constă în relevarea caracteristicilor unităților lexicale ultraspecializate din cadrul variatelor subsisteme terminologice ale sportului, ca elemente ce alcătuiesc stratul principal al sistemului terminologic sportiv în limba română.
Metodele de cercetare aplicate au fost cele general-științifice (documentarea științifică, analiza, sinteza etc.) și lingvistice (analiza descriptivă, metoda analizei contextuale, analiza semantică ș.a.). Constatări şi rezultate. Deși se află într-o permanentă interacțiune (fapt ce determină existența unor termeni comuni), diferitele subsisteme terminologice ale limbajului sportiv conțin numeroși termeni ce exprimă concepte proprii fiecăreia dintre disciplinele respective, precum ar fi cei din atletism (alergător de turnantă, distanța elanului, garduri, a abandona pista, a acoperi distanța etc.); baschet (aruncare la coș cu boltă, aruncare la coș razantă, coșaveraj, regula celor 5 secunde etc.); fotbal (penalti, apărare beton, henț, pasă cu călcâiul, preluarea mingii cu partea exterioară / interioară a labei piciorului etc.); volei (atac din două pase, serviciu de sus din față, serviciu de sus din lateral, zonă de 3 m etc.); scrimă: afară din planșă, angajament de cuartă, angajament de octavă, atac cu prinderea fierului, contactul lamelor, fleșă etc.); box (cnocaut, directă de dreapta / de stânga, eschivă rotativă la stânga / la dreapta, sving, upercut etc.); lupte (centură de mijloc din față / din lateral / din spate, centură inversată, cheie dublă, cheie simplă la cap, a fixa în parter, fixare în pod cu apucare de ambele picioare, răsturnare cu apucare de mijloc și apucarea brațului în cheie etc.) ș.a.m.d.
O categorie importantă a lexicului ultraspecializat o reprezintă și termenii eponimici (care provin de la un nume propriu sau conțin un nume propriu), de tipul: deschidere Zukertort-Nimzovici, atac Schlehter-Rubinstein (șah), Memmel la sol, Tsukahara simplu grupat (gimnastică), proba Ruffier, proba Letunov (medicină sportivă) ș.a. Concluzii. Analiza structurii sintactice a termenilor de specializare îngustă conduce la constatarea că cei mai mulți dintre ei sunt bi- și polilexicali și chiar polisintagmatici: anume adăugarea unor determinative (de obicei, după termenul generic) le atribuie acestora caracter ultraspecializat. Termenii sportivi ultraspecializați funcționează, de regulă, într-un singur sublimbaj sportiv și au rolul de a delimita un anumit sublimbaj de altul. De cele mai multe ori, ei sunt cunoscuți unui cerc relativ restrâns de specialiști din ramura sau proba de sport respectivă. Faptul că ei alcătuiesc stratul cel mai numeros al limbajului specializat sportiv este determinat, în primul rând, de numărul considerabil de ramuri și probe sportive existente la ora actuală, majoritatea lor avându-și propriile sisteme terminologice. Totuși, din punctul de vedere al tipologiei lor, aceste concepte sunt similare, denumind: obiecte, stări, proprietăți, echipamente, dar, mai ales, acțiuni și procedee tehnice, combinații tactice, compoziții etc.

Actuality. The system character of sports terminology in Romanian is outlined by the existence of three main lexico-semantic layers: the lexico-semantic core (general sports terms), the area of close peripheral (interdisciplinary sports terms, common to several branches), the distant peripheral area (terms of maximum specialization, named ultra-specialized as well). The latter represent the most important layer, but also the most numerous layers of sports terminology, and their knowledge and correct use is a mandatory condition for effective professional communication.
The purpose of the present research is to reveal the characteristics of the ultra-specialized lexical units within the various terminology subsystems of the sport, as elements that make up the main layer of the sports terminology system in Romanian language.
The applied research methods were general-scientific ones (scientific documentation, analysis, synthesis, etc.) and linguistic (descriptive analysis, contextual analysis method, semantic analysis, etc.). Findings and results. Although they are in a permanent interaction (which determines the existence of common terms), the different terminological subsystems of the sports language contain many terms that express concepts specific to each of the respective disciplines, such as those in athletics (alergător de turnantă, distanța elanului, garduri, a abandona pista, a acoperi distanța etc.); basketball (aruncare la coș cu boltă, aruncare la coș razantă, coșaveraj, regula celor 5 secunde etc.); football (penalti, apărare beton, henț, pasă cu călcâiul, preluarea mingii cu partea exterioară / interioară a labei piciorului etc.); volleyball (atac din două pase, serviciu de sus din față, serviciu de sus din lateral, zonă de 3 m etc.); fencing: (afară din planșă, angajament de cuartă, angajament de octavă, atac cu prinderea fierului, contactul lamelor, fleșă etc.); boxing (cnocaut, directă de dreapta / de stânga, eschivă rotativă la stânga / la dreapta, sving, upercut etc.); wrestling (centură de mijloc din față / din lateral / din spate, centură inversată, cheie dublă, cheie simplă la cap, a fixa în parter, fixare în pod cu apucare de ambele picioare, răsturnare cu apucare de mijloc și apucarea brațului în cheie etc.) and so forth.
An important category of the ultraspecialized lexis is also represented by the eponymous terms (which come from a proper name or contain a proper name), such as: Zukertort-Nimzovici opening, Schlehter-Rubinstein attack (chess), Memmel-floor, Tsukahara simple grouped (gymnastics), Ruffier test, Letunov test (sports medicine) etc. Conclusions. Analysis of syntactic structure of the narrow specialization terms leads to finding that most of them are bi- and polilexic and even polysyntagmatic: namely the addition of determinatives (usually after the generic term) attributes to them an ultra-specialized character. The ultraspecialized sports terms usually work in one sports sub-language and have the role of delimiting a certain sub-language from another. Most of the time, are known to a relatively small circle of specialists from the respective branch or sports event. The fact that they make up the most numerous layer of specialized sports language is determined, first of all, by the considerable number of sports branches and events existing today, most of them having their own terminological systems. However, from the point of view of their typology, these concepts are similar, naming: objects, states, properties, equipment, but, especially, actions and technical procedures, tactical combinations, compositions, etc.