Introducere. Abandonul tratamentului antituberculos – acţiune unilaterală cu consecinţe grave, inclusiv producerea rezistenţei medicamentoase şi agravarea procesului inflamator tuberculos. Abandonul a devenit una dintre cele mai actuale probleme în rata reuşitei tratamentului antituberculos, care necesită studiere şi rezolvare. În aceasta, o deosebită valoare capătă identificarea factorilor de risc asociaţi cu eşecul terapeutic şi abandonul în rândul pacienţilor de tuberculoză supuşi tratamentului conform strategiei DOTS. Scopul lucrării: Identificarea factorilor de risc de abandon al tratamentului antituberculos. Metode de cercetare: Studiu prospectiv realizat pe lotul de pacienţi (211 cazuri) încadraţi în retratament post-abandon în perioada 2011-2014 prin anchetare şi procesare a datelor obţinute. Pentru comparaţie – studiu retrospectiv realizat pe lotul de pacienţi (876 de cazuri) care au făcut abandon al tratamentului antituberculos în perioada 2007-2011. Rezultate: Analiza comparativă a studiului prospectiv şi studiului retrospectiv referitor la evidenţierea factorilor de risc de comitere a abandonului tratamentului antituberculos, a demonstrat veridicitate statistică a anumitor grupuri de pacienţi şi factori socio-biologici. Cu veridicitate statistică au fost stabiliţi 5 factori de risc, care au contribuit nemijlocit la abandonarea samavolnică a tratamentului antituberculos, şi cu pondere înaltă, însă fără veridicitate statistică – 3 factori de risc. Factorii de risc de abandon al tratamentului antituberculos cu veridicitate statistică: sunt reprezentaţi de: Categoria de pacienţi pasibili de retratament post-eşec (X2 – 12,73; p<0,01); Tuberculoza pulmonară extinsă bilaterală cu distrucţii multiple (X2 – 14,39; p<0,01); Durata bolii (tuberculozei) mai mult de un an (X2 – 15,47; p<0,01); Categoria de pacienţi neangajaţi în câmpul muncii (şomeri, fără loc de trai, etc) (X2 – 24,11; p<0,01); Categoria de pacienţi fără asigurare de asistenţă medicală (X2 – 16,56; p<0,01). Factorii de risc cu pondere înaltă, fără veridicitate statistică sunt reprezentaţi de: Categoria de pacienţi de sex masculin (87,2±2,7%); Depistarea cazului de tuberculoză prin adresare cu acuze (81,0±2,7%); Categoria de pacienţi baciliferi (91,0±1,9%). Concluzii: Abandonul tratamentului antituberculos este caracterizat de anumite aspecte clinicomicrobiologice – rată înaltă a eliminării micobacteriei sensibile şi chimiorezistente, inclusiv multidrogrezistente, şi de consecinţe de gravitate înaltă.