Mariu(s) Theodorian-Carada (1868-1949) a fost o personalitate remarcabilă, care s-a făcut remarcat în diverse domenii: avocat, expert în drept bisericesc, gazetar prodigios, om politic de nuanță conservatoare, ajuns de două ori senator. În 1908, a trecut de la ortodoxie la greco-catolicism, devenind un susținător fervent al ideii unirii Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Romei. După Marea Unire din 1918, militantismul lui Mariu(s) Theodorian-Carada în vederea realizării unității religioase se amplifică. În concepția postbelică a avocatului greco-catolic, urma să fie edificată o biserică „națională”, care „nu trebuie să fie nici ortodoxă, nici unită, ci pur și simplu o biserică română”, de care se lega speranța sa că aceasta va ajunge sub tutela papei. Imaginând o construcție confesională originală, credea că unitatea politico-națională, realizată în 1918, este condiția și temeiul unirii religioase într-o singură Biserică. Este, într-un anume sens, promotorul unui ecumenism avant la lettre.

Mariu (s) Theodorian-Carada (1868-1949) was a remarkable personality, who stood out in various fields: lawyer, expert in church law, prodigious journalist, politician of conservative nuance, twice a senator. In 1908, he converted to Greek Catholicism, becoming a fervent supporter of the idea of uniting the Romanian Orthodox Church with the Church of Rome. After the Great Union of 1918, the militancy of Marius (s) Theodorian-Carada in order to achieve religious unity is amplified. In the post-war conception of the Greek-Catholic lawyer, a "national" church is to be built, which "must be neither Orthodox nor united, but simply a Romanian church", to which his hope that it will reach under the tutelage of the pope. Imagining an original confessional construction, he believed that political and national unity, achieved in 1918, is also conditioned by the basis of religious union in a single Church. He is, in a sense, the promoter of an avant la lettre ecumenism.