Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
363 15 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-26 16:48 |
SM ISO690:2012 HADJIU, Svetlana, RAILEAN, Gheorghe, CĂLCÎI, Cornelia, RAILEAN, Anastasia, BUNDUCHI, Andrei. Tulburările de mișcare de origine extrapiramidală (tulburări de ticuri) la copii: oportunități de diagnostic și tratamento. In: Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania, 2013, nr. 3(16S), pp. 66-69. ISSN 2068-8040. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania | ||||||
Numărul 3(16S) / 2013 / ISSN 2068-8040 | ||||||
|
||||||
Pag. 66-69 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Actualitatea studiului. Tulburările de mișcare extrapiramidale, cum ar fi ticurile, inclusiv sindromul Gilles de la Tourette, sunt prezentate printre cele mai comune boli în neurologia pediatrică. Cu toate acestea, până de curând o atenție științifică a fost acordată numai în ultimele decenii. Deși ticurile și sindromul Gilles de la Tourette nu mai sunt în prezent condiţii rar întâlnite, concepţii greşite încă persistă fiind înrădăcinate cu teoriile învechite. Dificultatea rar se bazează pe diagnostic, care constă de obicei pe istoricul bolii, dar cel mai important este impactul ticurilor în viața socială. Ticurile sunt adesea văzute de copii și familie ca o patologie asociată cu hiperactivitatea și tulburările de atenție, obsesiv-compulsive, anxietate sau agresiune, care însoțesc tulburările de mișcare. Scopul studiului: elucidarea particularităţilor clinico-paraclinice şi aprecierea strategiilor terapeutice în ticuri și sindromul Gilles de la Tourette la copil şi adolescent. Rezultate obținute. În această cercetare științifică am stabilit rolul factorilor de risc la copii cu ticuri și sindromul Gilles de la Tourette. S-a stabilit că infecţia streptococică a fost prezentă în 43.8% la copiii cu ticuri simple, ca și factorul stresogen – sub 50%. Infecțiile intrauterine ca varicela și herpex simplex (25%) au fost prezente la copii cu ticuri complexe, la fel ca și asfixia (6.3%), trauma natală și hipoxia (6.3%) suportate în perioada de nou-născut. La 10% dintre copii cauza apariției tulburărilor de ticuri n-a fost apreciată, presupunem că este legată de tulburările autoimune, precum şi perioadele de exacerbare sau remisie a simptomatologiei, descrise în sursele Academiei Americane de neuropediatrie (Pediatric Neurology Journal). Pe traseele EEG efectuate la copii cu tulburări de ticuri au fost prezente diferite tipuri de disfunctii cerebrale: în ticurile simple – modificări nepronunţate limitiforme în procesele de organizare şi maturare a activităţii bioelectrice corticale (50%), în ticurile complexe – modificări moderate ale activităţii bioelectrice generale corticale cu semne de disfuncţie a formaţiunilor subcorticale (70.8%) și la 3 copii cu sindromul Gilles de la Tourette – modificări moderate ale activităţii bioelectrice generale corticale cu semne de disfuncţie a formaţiunilor diencefal-tronculare (patterne tip epileptiform nu au fost depistate). A fost studiat metabolismul ionic la toți copiii cu tulburări de ticuri. Am apreciat scăderea concentrațiilor ionilor de Ca, Mg la copii cu ticuri simple și complexe, ca și hiperfosfatemie şi hipocupremie. La copii cu sindromul Gilles de la Tourette s-a constatat hiperfosfatemie şi hipercupremie. Ticurile simple se asociau cu dereglări emoționale ca anxietatea, perturbarea atenţiei şi tulburări de somn: în ticurile complexe – hiperreactivitatea şi perturbarea atenţiei, tulburările de somn, anxietatea şi dificultăţi de învăţare, iar în sindromul Gilles de la Tourette – tulburările obsesiv-compulsive, hiperreactivitatea şi agresivitatea predominau. Examenul imagistic la copii cu ticuri simple şi sindromul Gilles de la Tourette nu prezintă câteva patologii intracerebrale, spre deosebire de ticurile complexe unde din 9 pacienţi la 2 am apreciat chisturi de diferit diamentru localizate la nivelul nucleelor subcorticale, de cauze necunoscute, la 2 copii am apreciat calcificări subtalamice. Tratamentul tulburărilor de ticuri a fost efectuat în dependență de forma clinică diagnosticată la pacient și tulburările associate ticurilor. Copiii cu ticuri simple au primit tratament cu Noofen (fenibut) – 16 copii. Cei cu ticuri complexe: Clonazepam (4 copii), Lamotrigină (5 copii). Copiii cu sindromul Gilles de la Tourette (5 copii) – 3 au primit Risset şi 2 Haloperidol cu Ciclodol. Toți pacienții au fost testați psihologic și au fost expuși consilierii psihologice repetate. Efectul clinic al tratamentului s-a observat la 80% din cazuri cu ticuri simple, 65% la copii cu ticuri complexe și 72% - cu sindromul Gilles de la Tourette. La copiii care n-au răspuns pozitiv la tratamentul administrat rămâne să studiem cauza declanșatoare a tulburărilor prezente. Posibil este legată de factorul stresogen și anomaliile electrolitice. Concluzii: 1.Tulburările de ticuri ca: ticurile simple, complexe şi Sindromul Gilles de la Tourette se realizează în contextul mai multor factori de risc, cei mai importanţi fiind infecţiile streptococice, hipoxiile/asfixiile de la naştere, traumatismul craniocerebral şi infecţiile intrauterine. Sindromul Gilles de la Tourette este descris (Pediatric Neurology Journal) ca patologie cu inversie la nivelul cromosomului 13 de la 13q31.1 la 13.3. În Republica Moldova nu a fost posibilă examinarea genetică. 2.Tulburările de ticuri pot fi asociate cu dizabilități cognitive și comportamentale de diferite grade cum ar fi: hiperreactivitatea şi defictul de atenţie, tulburările obsesiv-compulsive, anxietatea, depresia şi alte tulburări comportamentele. 3.Pe traseele EEG la copii cu tulburări de ticuri şi sindromul Gilles de la Tourette nu s-au înregistrat patterne tip epileptiform. 4. În tulburările de ticuri (simple şi complexe) pot fi găsite anomalii ale metabolismului ionic, ca: hipocalcemia, hipomagnezemie, hiperfosfatemie şi hipocupremia. În sindromul Gilles de la Tourette la unii copii s-a apreciat hipercupremie marcată. 5. La copii cu tulburări de ticuri pot fi prezente dereglările autoimmune, confirmate în studiu la copii cu infecție streptococică, descrise în sursele internaționale (Pediatric Neurology Journal). 6. Pe tablourile imagistice la unii copii cu ticuri complexe s-au apreciat chisturi subcorticale și calcificări subtalamice (40%). 7. Tratamentul tulburărilor de ticuri relaționează cu forma clinică și dereglările comportamentale asociate. În caz de ineficiență terapeutică rămâne să diagnosticăm cauza declanșatoare a problemei studiate |
||||||
Cuvinte-cheie ticuri, sindromul Gilles de la Tourette, tics, Gilles de la Tourette syndrome |
||||||
|