Actualitatea studiului. Tulburările de mișcare extrapiramidale, cum ar fi ticurile, inclusiv sindromul Gilles de la Tourette, sunt prezentate printre cele mai comune boli în neurologia pediatrică. Cu toate acestea, până de curând o atenție științifică a fost acordată numai în ultimele decenii. Deși ticurile și sindromul Gilles de la Tourette nu mai sunt în prezent condiţii rar întâlnite, concepţii greşite încă persistă fiind înrădăcinate cu teoriile învechite. Dificultatea rar se bazează pe diagnostic, care constă de obicei pe istoricul bolii, dar cel mai important este impactul ticurilor în viața socială. Ticurile sunt adesea văzute de copii și familie ca o patologie asociată cu hiperactivitatea și tulburările de atenție, obsesiv-compulsive, anxietate sau agresiune, care însoțesc tulburările de mișcare. Scopul studiului: elucidarea particularităţilor clinico-paraclinice şi aprecierea strategiilor terapeutice în ticuri și sindromul Gilles de la Tourette la copil şi adolescent. Rezultate obținute. În această cercetare științifică am stabilit rolul factorilor de risc la copii cu ticuri și sindromul Gilles de la Tourette. S-a stabilit că infecţia streptococică a fost prezentă în 43.8% la copiii cu ticuri simple, ca și factorul stresogen – sub 50%. Infecțiile intrauterine ca varicela și herpex simplex (25%) au fost prezente la copii cu ticuri complexe, la fel ca și asfixia (6.3%), trauma natală și hipoxia (6.3%) suportate în perioada de nou-născut. La 10% dintre copii cauza apariției tulburărilor de ticuri n-a fost apreciată, presupunem că este legată de tulburările autoimune, precum şi perioadele de exacerbare sau remisie a simptomatologiei, descrise în sursele Academiei Americane de neuropediatrie (Pediatric Neurology Journal). Pe traseele EEG efectuate la copii cu tulburări de ticuri au fost prezente diferite tipuri de disfunctii cerebrale: în ticurile simple – modificări nepronunţate limitiforme în procesele de organizare şi maturare a activităţii bioelectrice corticale (50%), în ticurile complexe – modificări moderate ale activităţii bioelectrice generale corticale cu semne de disfuncţie a formaţiunilor subcorticale (70.8%) și la 3 copii cu sindromul Gilles de la Tourette – modificări moderate ale activităţii bioelectrice generale corticale cu semne de disfuncţie a formaţiunilor diencefal-tronculare (patterne tip epileptiform nu au fost depistate). A fost studiat metabolismul ionic la toți copiii cu tulburări de ticuri. Am apreciat scăderea concentrațiilor ionilor de Ca, Mg la copii cu ticuri simple și complexe, ca și hiperfosfatemie şi hipocupremie. La copii cu sindromul Gilles de la Tourette s-a constatat hiperfosfatemie şi hipercupremie. Ticurile simple se asociau cu dereglări emoționale ca anxietatea, perturbarea atenţiei şi tulburări de somn: în ticurile complexe – hiperreactivitatea şi perturbarea atenţiei, tulburările de somn, anxietatea şi dificultăţi de învăţare, iar în sindromul Gilles de la Tourette – tulburările obsesiv-compulsive, hiperreactivitatea şi agresivitatea predominau. Examenul imagistic la copii cu ticuri simple şi sindromul Gilles de la Tourette nu prezintă câteva patologii intracerebrale, spre deosebire de ticurile complexe unde din 9 pacienţi la 2 am apreciat chisturi de diferit diamentru localizate la nivelul nucleelor subcorticale, de cauze necunoscute, la 2 copii am apreciat calcificări subtalamice. Tratamentul tulburărilor de ticuri a fost efectuat în dependență de forma clinică diagnosticată la pacient și tulburările associate ticurilor. Copiii cu ticuri simple au primit tratament cu Noofen (fenibut) – 16 copii. Cei cu ticuri complexe: Clonazepam (4 copii), Lamotrigină (5 copii). Copiii cu sindromul Gilles de la Tourette (5 copii) – 3 au primit Risset şi 2 Haloperidol cu Ciclodol. Toți pacienții au fost testați psihologic și au fost expuși consilierii psihologice repetate. Efectul clinic al tratamentului s-a observat la 80% din cazuri cu ticuri simple, 65% la copii cu ticuri complexe și 72% - cu sindromul Gilles de la Tourette. La copiii care n-au răspuns pozitiv la tratamentul administrat rămâne să studiem cauza declanșatoare a tulburărilor prezente. Posibil este legată de factorul stresogen și anomaliile electrolitice. Concluzii: 1.Tulburările de ticuri ca: ticurile simple, complexe şi Sindromul Gilles de la Tourette se realizează în contextul mai multor factori de risc, cei mai importanţi fiind infecţiile streptococice, hipoxiile/asfixiile de la naştere, traumatismul craniocerebral şi infecţiile intrauterine. Sindromul Gilles de la Tourette este descris (Pediatric Neurology Journal) ca patologie cu inversie la nivelul cromosomului 13 de la 13q31.1 la 13.3. În Republica Moldova nu a fost posibilă examinarea genetică. 2.Tulburările de ticuri pot fi asociate cu dizabilități cognitive și comportamentale de diferite grade cum ar fi: hiperreactivitatea şi defictul de atenţie, tulburările obsesiv-compulsive, anxietatea, depresia şi alte tulburări comportamentele. 3.Pe traseele EEG la copii cu tulburări de ticuri şi sindromul Gilles de la Tourette nu s-au înregistrat patterne tip epileptiform. 4. În tulburările de ticuri (simple şi complexe) pot fi găsite anomalii ale metabolismului ionic, ca: hipocalcemia, hipomagnezemie, hiperfosfatemie şi hipocupremia. În sindromul Gilles de la Tourette la unii copii s-a apreciat hipercupremie marcată. 5. La copii cu tulburări de ticuri pot fi prezente dereglările autoimmune, confirmate în studiu la copii cu infecție streptococică, descrise în sursele internaționale (Pediatric Neurology Journal). 6. Pe tablourile imagistice la unii copii cu ticuri complexe s-au apreciat chisturi subcorticale și calcificări subtalamice (40%). 7. Tratamentul tulburărilor de ticuri relaționează cu forma clinică și dereglările comportamentale asociate. În caz de ineficiență terapeutică rămâne să diagnosticăm cauza declanșatoare a problemei studiate

Movement disorders such as tics, including Gilles de la Tourette syndrome, are presented among the most common diseases in pediatric neurology. Despite our familiaritz with tic disorders, which is usually based on the history, but rather in dealing with the impact of the tics and multiple comorbidities. Although tics and Gilles de la Tourette syndrome are currently not infrequent conditions, misconceptions still persist about the etiology of this disorders. The tics, despite being flamboyant, are often viewed by the child and family as less disabiling than co-occurring conditions, such as attention-deficit hyperactivity disorder, obsessive-compulsiveness, or range. Purpose: assessment of clinical and laboratory features and therapeutical strategies with tics and Gilles de la Tourette syndrome in children and adolescents. Results of the study: In this scientifical research we appreciated the role of risk factors in tics and Gilles de la Tourette syndrome in children. It was established that streptococcal infection was present in 43.8% of children with simple tics, as well as stressogenic factors - below 50%. Intrauterine infections like chickenpox, herpes simplex (25%) were present in children with complex tics, as well as brain trauma during delivery (33.3%), asphyxia (6.3%) and hypoxia (6.3%) in the newborn period. In 10% of children the cause was not establish probably because of autoimmune disorders and the episodic course with exacerbations and remissions, described in Pediatric Neurology Journal. At the EEG performed in children with tic disorders were present different types of brain dysfunction: the simple tics - moderate changes in organizational processes and maturation of cortical bioelectric activity (50%), in complex tics moderate changes in bioelectrical activity general signs of cortical dysfunction of subcortical formations (70.8%) and in children with Gilles de la Tourette syndrome - moderate changes in overall cortical bioelectric activity with signs of dysfunction of the diencephalo-truncular formations (epileptic waves were appreciated in two childrens). Ion metabolism was studied in these children. It was appreciated decreasing ion concentration of Ca, Mg in children with simple and complex tics associated with hyperphosphatemia and hypocopper. In Gilles de la Tourette syndrome were determinated hyperphosphatemia and hypocopper. Simple tics were associated with emotional disturbances like anxiety, sleep disturbance and impaired attention: the complex tics - hyperreactivity and disturbance of attention, sleep disturbances, anxiety and learning difficulties, and Gilles de la Tourette syndrome obsessive compulsive, hyperreactivity and aggression predominated. MRI in simple tics no intracerebral pathology were notice, but in complex tics in two children we appreciate subcortical cyst and two with subthalamic calcifications. Treatment of tic disorders was performed depending on the clinical presentation and associated disorders. Children with simple tics received Noofen (fenibut) were - 16 children; complex tics: clonazepam (4 children), lamotrigine (5 children) and psychological counseling for all of them, Gilles de la Tourette syndrome (5 children) of which 3 received Risset (risperidon) and two of them Haloperidol and Cyclodol. The clinical effect of Noofen was observed in children with simple tics in 80%, 65 5 in children with cimplex tics and 72% in Gilles de la Tourette. At children who didn’t have anu respond to the treatment the ethiology should be appreciated. It is possible due to the stresogen factor and electrolitical disorders. Conclusions: 1. Tic disorders: simple, complex and Gilles de la Tourette syndrome is performed in the context of several factors, the most important being streptococcal infection, hypoxia and asphyxia at birth, brain trauma during delivery and intrauterine infections. Gilles de la Tourette syndrome is described to be caused bz genetic factor that is the inversion of chromosome 13 at 13q31.1 to 13.3. In Moldova was not possible to perform and genetic test. 2. EEG recordings in children with tic disorders and Gilles de la Tourette disorder have founded no epileptic discharges such as spike and shape waves. 3. In tics disorders can be found varying degrees of metabolics ions: in particular low calcium, magnesium and copper and high levels of phosphorus in the simple and complex tics, unlike Gilles de la Tourette were appreciated high levels of copper. 4. In children with tic disorders may be present autoimmune process and in our study we confirmed streptococcal infection to be most important in the etiology of tics disorders described as well as in international sources (Pediatric Neurology Journal). 5. Tic disorders may be associated with cognitive and behavioral disabilities of varying degrees such as hyperreactivity and attention deficit, obsessive compulsive disorder, anxiety, depression and other behavior disorders. 6. MRI in children with simple tics and Tourette syndrome do not show any intracranial pathology, unlike complex tics where in 2 patients have found cysts of different diameter, unknown causes in the subcortical nuclees, and in 2 children were found subthalamic calcifications. 7. Treatment in tics disordres is related with clinic type and behavioral problems. In cases of ineffectiveness remain to appreciate the risk factors of tics.