Activitatea corală a românilor din Banatul istoric În Banat primul cor a fost alcătuit de învăţătorul Ghina în 1840 la Lugoj. Acest cor care la început a preluat un repertoriu coral rus apoi unul german, a fost prezent pentru prima data la un serviciu religios în anul 1841, la sărbătorile Paştelui. Deşi desfiinţat în anul 1846, în urma nenumăratelor piedici ale autorităţilor vremii, corul îşi reîncepe activitatea la anul 1860, sub denumirea de Reuniunea de cântări. Acest lucru s-a întâmplat datorita entuziasmului colectiv, pornit din adâncul sufletului, din bucuria pentru cântare a acelor corişti. Activitatea corală bănăţeană reprezintă un fenomen bine cunoscut. Prezenţa unui mare număr de formaţii corale a dus nu numai la stimularea activităţii muzicale în localităţile bănăţene, ci a contribuit şi la dezvoltarea creaţiei componistice atât laice cât şi religioase. Formaţiile vocale bănăţene au reprezentat în ambele sfere muzicale modalităţi de exprimare ale trăirilor sufleteşti. Banatul îşi poate asuma, pe bună dreptate, prioritatea în mişcarea muzicală şi, mai mult, organizarea sistematica şi trainică a atâtor reuniuni de muzică vocală şi instrumentală care dăinuiesc şi astăzi. În nici o parte a întregului pământ românesc nu s-au înfăptuit, aşa de timpuriu, cercuri muzicale ca în Banat. Între mişcările culturale ale Banatului de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, s-a constatat renaşterea şi organizarea vieţii muzicale bisericeşti, Banatul istoric beneficiind de o puternică tradiţie spirituală întreţinută de cele 18 reuniuni de lectură, 17 de cântări şi 60 de coruri ţărăneşti ce activau în acea perioadă în regiunile localităților Bocşa, Caransebeş, Lugoj şi Oraviţa, în comitatul Caraş-Severin, Timişoara, Vârşeţ, Lipova, Buziaş, Ciacova şi Biserica- Albă, în comitatul Timiş şi Panciova, Sânnicolau Mare şi Tormac (Becicherecul Mic), în comitatul Torontal. Activitatea corală a sârbilor din Banatul istoric Începuturile activităţii corale ale sârbilor din Banatul românesc se regăsesc în deceniul patru al secolului XIX, mai întâi la Timișoara (1836), prin înființarea Corului Catedralei Ortodoxe Sârbe și a Societății Sârbe de Cântări, apoi în 1876 (după unii autori în 1896) a Societății Sârbe de Cântări din Arad. Urmând avântul acestei perioade, al sfârșitului de secol XIX și început de secol XX, în această perioadă se înființează Asociații Corale ale Plugarilor atât în localități românești din Banat, amintite în prima parte a studiului nostru, cât și în localități cu populație sârbă, după cum urmează: Ciacova (1880), Socol (1895), Sânnicolau (1896), Denta (1898), Gelu și Parța (1923), Ivanda – corul Kosova (1924), Moldova Nouă și Pojejena (1926), precum și în localitățile Sânmartin, Gaj și Radimna (1930). Activitatea corală a sârbilor din Banatul istoric este de asemenea strâns legată de tradiția Asociațiilor corale de secol XIX, dar și de cele înființate spre sfârșitul secolului XX. Societatea Sârbă de Cântare Bisericească din Panciova este cel mai vechi cor mixt de pe teritoriul Serbiei: a fost înfiinţată în anul 1838 în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe din localitate. Corul mixt de tineret „Gusle” din Kikinda, a fost înfiinţat în anul 1876, în prezent având 22 de membri, şi activează în cadrul bisericii Sfântul Nicolae din Kikinda, avându-l ca dirijor pe Zagorka Zaga. În repertoriul corului se află în primul rând piese corale bisericeşti şi laice, ruse şi sârbe. Corul de muzică bisericească „Iskon” din Kovin, a fost înfiinţat în anul 1999 de către Nenad Petković, care este şi dirijorul corului. Corul mixt are în prezent 35 de membri. Corul slujeşte cu tot efectivul în Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gabriel. Repertoriul include piese corale bisericeşti şi laice ale unor compozitori sârbi sau de alte naţionalităţi.