Realizarea proiectelor ținutelor vestimentare contemporane include în contextul său totalitatea regulilor și legităților de transmitere plastico-semantică a informației prin intermediul nemijlocit al elementelor și detaliilor costumiere și se prezintă drept un canal fenomenal, esențial al comunicării nonverbale în cultura contemporană. Succesul procesului creativ de dezvăluire a conceptului plastic autentic în formatul costumului contemporan depinde, în mare măsură, de organizarea lui compozițională, unde structurii sau modalității de ordonare-aranjare, de asamblare a elementelor selecționate în anumite grupări și formațiuni îi revine un rol important, decisiv, în așa mod, încât compoziția ținutei vestimentare reflectă o construcție plastic sistematizată, echilibrată, ce integrează activ și coerent părțile componente într-un ansamblu întreg, rațional, armonios și desăvârșit. Procesul de alcătuire a compoziției vestimentare necesită o strânsă și productivă corelație între constituția lăuntrică a formei vestimentare cu chipul artistic promovat, fapt ce scoate în evidență necesitatea respectării relative și executării coerente, consecutive a legităților compoziționale pentru obținerea unor structuri vestimentare contemporane neordinare, dar utile și funcționale în mai multe momente ale vieții urbane. Categoriile compoziționale, cum ar fi centrul de interes, ritmul, proporțiile, simetria și asimetria, dinamica și statica formelor și detaliilor au, în esența lor de fundament, concepte și legități obiective ce se răsfrâng în conștiința umană prin vizualizarea realității lumii înconjurătoare. Pentru reprezentarea conceptului plastic inedit, activ, original este nevoie de mai multe remedii, mijloace de expresie, principiale fiind tipurile de compoziție diferențiate prin metodele de organizare artistică, prin sentimentele și emoțiile ce le provoacă la spectator și anume structura lor organizatorico-statică și dinamică. Compozițiile vestimentare statice, conform stărilor emotive ce le provoacă, sunt atestate drept stabile, constante și sunt organizate din forme, elemente și detalii, ce se aseamănă ca aspect configurativ cu pătratul, ovalul, paralelipipedul, cubul și piramida. Pentru realizarea acestui gen de compoziție vestimentară este necesară prezența unui centru de interes bine determinat, utilizarea figurilor și formelor de siluetă simple-pasive, folosirea metodei de repetitivitate constantă a ritmului metric, a legităților simetriei și a relațiilor proporționale de nuanță sau asemănare între dimensiunile detaliilor. Relațiile cromatice și cele tonale, precum și nivelul lor de facturare sau ornamentare aici, fiind atenuate sau diminuate constant. Prin utilizarea compoziției dinamice, drept tip de exprimare plastică în ținutele vestimentare actuale, este posibilă redarea mai efectivă a caracterului contradictoriu al vieții, a exploziilor emotive proprii omului contemporan de bucurie, fericire, scârbă, frică. Deoarece aceste formațiuni compoziționale se bazează pe evidențierea, accentuarea, agravarea formelor de siluetă vestimentară, asemănătoare cu trapezul și dreptunghiul, pe contrastul dimensional al elementelor, cromatic, tonal și factural al detaliilor componente, ele sunt repartizate adeseori pe liniile constructive (vizibile sau invizibile) ascendente ori descendente diagonal, organizând prin esența sa construcții asimetrice de tip deschis. Organizarea compozițională statică sau dinamică, în procesul de întemeiere ordonată a structurii vestimentare contemporane, se percepe drept relativă, iluzorie, din care motiv aceste două formațiuni pot exista în ea concomitent, cu un anumit nivel de superioritate și predominație, în dependență de predestinația finală a ținutei proiectate.