Introducere. În Republica Moldova bolile autoimune (BAI) sunt tratate în mare parte cu glucocorticoizi şi citostatice, preparate vechi, care inhibă neselectiv sistemul imun, ceea ce face organismul vulnerabil la factori patogeni şi infecții. Anticorpii monoclonali (AM) sunt preparate biologice de mare perspectivă în medicina modernă, datorită faptului că aceştia au capacitatea de a suprema selectiv verigile patogenetice ale BAI. Scopul lucrării. Estimarea importanței utilizării AM în terapia imunosupresoare şi accentuarea factorilor de risc în cazurile neutilizării acestora. Material şi metode. Analiza informației ştiințifice contemporane în domeniul imunosupresie şi sinteza acesteia. Rezultate. Tendințele noi sunt datorate apariției AM specifici precum daclizumab, care inhibă IL-2 pe celulele T activate şi e utilizat în respingerea acută a transplantului de rinichi, sau omalizumab care inhibă imunoglobulina E umană (IgE) fiind utilizat în astmul alergic. De remarcat AM utilizați în BAI precum vedolizumab, care are acțiune asupra receptorilor membranari α4β7 şi e utilizat în tratamentul bolii Crohn, la fel şi ustekinumab, care inhibă IL-12 şi IL-23 fiind utilizat în tratamentul artritei psoriazice. Acestea permit utilizarea îndelungată a AM cu evitarea reacțiilor adverse grave, fapt ce reprezintă o etapă modernă în terapia BAI. Concluzii. Utilizarea AM ca preparate imunosupresoare prezintă un succes în tratametul BAI, motiv pentru care este necesară punerea accentului în promovarea şi introducerea acestor preparate şi pe piața Republicii Moldova.

Introduction. In the Republic of Moldova autoimmune diseases (AID) are treated usually with glucocorticoids and cytostatics, old drugs, that non-selectively inhibit the immune system, which make the organism more vulnerable to pathogens and infections. Monoclonal antibodies (MA) are biopharmaceuticals of great perspective in modern medicine, due to their capacity to inhibit selectively the pathogenetic links of AID. Objective of the study. Estimating the importance of using MA in immunosuppressive therapy and emphasizing the risk factors of their non-usage. Material and methods. Analysis and synthesis of scientific information in immunosupressive field. Results. New tendecies appeared due to specific MA like daclizumab, which inhibits IL-2 on activated T cells and is used in the treatment of acute rejection kidney transplant, or omalizumab which inhibits human imunoglobulin E (IgE) and is used in the treatment of allergic asthma. It should be noticed that some of MA used in AID are vedolizumab, which acts on α4β7 membrane receptors and is used in the treament of Crohn disease, also ustekinumab, which inhibits IL-12 and IL-23, used in the treatment of psoriatic arthritis. All these drugs allow an extended usage of MA and avoid sever adverse effects, which is a modern step in AID therapy. Conclusions. The usage of MA as immunosuppresssants presents a great succes in AID treatment, that’s why it is necessary to focus on promoting and introducing these medicines on the pharmaceutical market of the Republic of Moldova too.