Articolul precedent |
Articolul urmator |
454 8 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-13 13:05 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
391:687.1 (6) |
Costume. Clothing. National dress. Fashion. Adornment (275) |
Clothing industry. Garment manufacture. Beauty culture (149) |
SM ISO690:2012 ISAC, Ina. Piese vestimentare tradiționale din blană. In: Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului, 22 iunie 2021, Chişinău. Chișinău: Tipogr. „Notograf Prim”, 2021, Ediția 1, p. 26. ISBN 978-9975-62-434-3.. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului Ediția 1, 2021 |
||||||
Conferința "Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului" Chişinău, Moldova, 22 iunie 2021 | ||||||
|
||||||
CZU: 391:687.1 | ||||||
Pag. 26-26 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Studiul este axat pe fenomenul portului tradițional cu formele, culorile, motivele sale, fapt ce oferă posibilitatea de a observa și procesul evolutiv al culturii și filosofiei estetice a meșterilor arhaici. Printre piesele de port tradițional, confecționate din blană, se remarcă cojocul, care pe lângă proporțiile deosebit de mari și aspectul decorativ uneori foarte complex, are și o funcționalitate vastă. Prezența cojocului este atestată în obiceiurile de naștere, așternut sub lăuză sau acoperind nou-născutul și lăuza, în obiceiurile de nuntă – așternut sub scaunul pe care se așează tinerii însurăței sau doar mireasa la scoaterea vălului, în cadrul ritualului de înmormântare, doliul însemnându-se prin purtarea cojocului întors pe dos etc. Tinerii purtau cojoc în timpul unor ritualuri inițiatice, când intrau în joc (dacă era timpul răcoros). La obiceiurile de iarnă, flăcăii din ceata care umbla cu uratul sau care participau la ritualurile cu mascați purtau, de asemenea, cojocul întors pe dos. Alte piese vestimentare, confecționate din blană sunt: burnuzul, toharca, sarica, boanda / bondița sau cheptarul, cu denumire diferită în funcție de zona geografică. Ornamentarea, precum și silueta hainei sau croiul sunt specifice anumitor zone, astfel întâlnindu-se cojoace lungi sau de trei sferturi, pieptare „înfundate” sau “crăpate în față”, toharca și sarica fiind foarte lungi, iar bitușa având mâneci lungi. Piesele vestimentare și ornamentica acestora indică situația materială sau socială. Pieptarul, de exemplu, era apreciat nu după costului materialelor, ci după decorului său. În evul mediu iobagii nu aveau dreptul să poarte cojoace prea împodobite, cojocul ilustrând marca celor ce-l poartă. Ornamentarea hainelor de blană se realizează prin tehnici variate: aplicații din piele, ștanțare, broderii cu lână, mătase, arnici, fir de aur sau argint, împletituri din fâșii subțiri de piele, aplicații de bumbi, paiete. Deseori pe aceeași piesă se remarcă 3-4 tehnici de înfloritură sau decor, organizat simetric, în compoziții ornamentale simple sau compuse, executate în culori concentrate, dar pastelate. Deși varietatea pieselor de port, confecționate din blană, este mare ele formează un cadru unitar, specific poporului nostru. |
||||||
|