În fitocenozele cercetate au fost evidenţiate 121 de specii de alge, dintre care predomină cianofitele. Apoi urmează reprezentanţii filumului Chlorophyta. Cu numărul scăzut de specii se prezintă diatomeele. Iar cu numărul mare de specii a fost depistat în agrofitocenozele ocupate cu diferite culturi agricole şi plantaţii forestiere. În majoritatea fitocenozelor predomină cianofitele, cu excepţia pădurilor şi plantaţiilor silvice, unde majoritatea o constituie clorofitele. Cercetările efectuate permit evidenţierea schimbărilor în cadrul comunităţilor de alge de sol, provocate de influenţa factorilor antropogeni. În general, aceasta se manifestă prin sporirea numărului total de specii în comparaţie cu cel din vegetaţia naturală din vecinătate, în deosebi prin creşterea diversităţii cianofitelor, mai ales celor fixatoare de azot. Un indice al degradării solurilor serveşte micşorarea diversităţii clorofitelor şi mai ales a algelor xantofite prezente doar în fitocenoze supuse unui presing antropic minimal şi care lipsesc complet în solurile degradate. Prelucrarea solurilor duce la micşorarea numărului de specii caracteristice fitocenozelor naturale şi creşterea numărului speciilor întîmplătoare, care este un indice al poluării solurilor. Speciile de Nostoc, Cylindrospermum, Calotrix sunt prezente în solurile, în caz dacă se administrează o cantitate excesivă de pesticide sau îngrăşăminte minerale. Din aceste considerente, putem concluziona că starea ecologică a solurilor, în general, este mai favorabilă în plantaţiile forestiere şi extrem de nefavorabilă, în agrofitocenoze habitate de diverse culturi agricole, mai ales în condiţiile de exploatare intensivă.