Pe parcursul ultimilor ani tot mai acută devine problema poluării transfrontiere a atmosferei cauzată de emisiilor de la obţinerea energiei termice şi electrice, a proceselor industriale şi în urma activităţii transportului. Aerul poluat din ţările industriale este transportat cu masele frontale de aer la distanţe considerabile(sute şi chiar mii de kilometri) influenţând calitatea aerului şi concentraţiile de fond în ţările limitrofe. Problema poluării transfrontiere a aerului este în vizorul organizaţiilor internaţionale UNECE (UN Economic Commission for Europe) şi a trei convenţii internaţionale de mediu. În general procesele de poluare atmosferice a unei regiuni mai intens se desfăşoară în straturile inferioare ale troposferei. În perioadele de creştere a activităţii ciclonice procesele de poluare din straturile inferioare ale troposferei se răspândesc în straturile superioare ale troposferei. Creşterea persistenţei în atmosferă a poluanţilor datorită condiţiilor climaterice pot provoca creşterea nivelului de poluare ale aerului la distanţe considerabile. Influenţa nivelului de poluare a atmosferei în R.M de transferul transfrontier se observă în perioada vara iarna. Pe parcursul iernii concentraţiile bioxid de sulf, particulele de aerosoli trebuie să fie mai înaltă decât în perioada de vară, datorită arderii suplimentare de combustibil fosil pentru încălzirea locuinţelor. Cercetările efectuate arată că concentraţiile substanţelor poluante în atmosferă sunt mai ridicate vara, ce nu corespunde ce nu corespunde valorilor emisiilor locale. Nivelul mai ridicat al concentraţiei principalelor substanţe poluatoare în perioada de vară comparativ cu perioada de iarnă, ce arată rolul decisiv al poluării transfrontiere asupra concentraţiei de fond a principalelor substanţe poluante în atmosfera R.M. Pentru caracterizarea impactului poluării transfrontiere asupra ecosistemelor se utilizează noţiunile:„limitele critice” şi „nivelul critic” ,unde: - limita critică este definită ca o depozitare a limitei anterioare de la care nu se aşteaptă efecte adverse; - nivelul critic este definit ca o concentraţie deasupra căreia avem efecte adverse pe receptorii senzitivi. Concepţia despre limita critică a fost dezvoltată de-a lungul anilor 80 al secolului trecut. Pentru valoarea limitelor critice ale sulfului şi azotului există diferite metodici de calcul, iar valoarea nivelelor critice a poluanţilor atmosferici SO2, NOx, O3, NH3 actualmente sunt în etapa de elaborare. Utilizarea metodicilor de calcul a limitelor şi nivelelor critice permite estimarea mai realistă a stării ecologice a ecosistemelor.