Solul, ca, orice sistem complex, are o multitudine de proprietăți. Cercetătorii s-au concentrat asupra studierii calității solului pe baza proprietăților sale chimice și fizice. Cu toate acestea a devenit clar că, în descrierea solului este necesar să se țină seama şi de componenta sa biologică. Termenii "sănătatea " și "calitatea” solului sunt tot mai frecvent utilizați în lumea științifică. Autorii propun definiții care, desi, se pot deosebi în detalii, de fapt, sunt destul de apropiate [Doran și Jones (1996), Karlen et al. (1997)]. Astfel, calitatea solului se califică ca fiind „…capacitatea solului de a funcționa în ecosistem și ca parte a terenurilor valorificate, de a sprijini fertilitatea și calitatea mediului, de a contribui la sănătatea plantelor și animalelor…”. Solul sănătos este definit ca sol stabil, rezistent la stres, cu biodiversitate înaltă și care contribuie la circuitul de substanțe, descompunerea materiei organice, conservarea structurii solului, suprimarea biologică a dăunătorilor, etc [Elliott, Lynch (1994)]. Prin urmare, termenul „calitatea solului” este asociat cu adecvarea sa pentru scopuri specifice și „sănătatea” solului - cu performanța funcțiilor sale ecosistemice, care are un sens mai larg decât noțiunea „calitatea”. Pentru prima dată, termenul „sănătatea solului” a fost utilizat de Kovda (1990) și Doran cu colab. (1996). Scopul studiilor noastre a fost stabilirea sănătății cernoziomului tipic din RM prin compararea valorilor medii ale conținutului carbonului microbian activ și numărului de microorganisme supresoare din solul arat cu cele din solul biocenozei naturale (etalon). Investigaţiile s-au petrecut în anii precedenţi in solul centurii forestiere şi a 3 variante ale asolamentului cu lucernă din Staţionarul „Biotron”, Chişinău. S-a stabilit, că valorile carbonului activ (martor – 189, fond mineral – 245 și fond organic – 414 μg C/g) din solul arat cedează considerabil celor din solul neprelucrat, constituind doar 34,69, 44,95 și 75,96%, respectiv. Doar solul în care s-au administrat fertilizanți organici a manifestat tendința de atingere a valorilor indicilor carbonului activ ai solului biocenozei naturale. Prin studiul comparativ al diversității micromicetelor s-a constatat că, cernoziomul studiat conține mai mulţi reprezentanţi fitopatogeni ai genului Fusarium (17,73%) decât supresori, reprezentanți ai genului Trichoderma (9,17%). Ultimul, în fondul mineral n-a fost depistat, în ciuda apariției destul de frecvente a ciupercilor fitopatogene (15,89%). În variantele cu îngrăşăminte organice, prezența ambilor reprezentanți a fost mai echilibrată deși, în acest caz, ciupercile supresoare au fost mai puţine: 3,95 и 4,08%, în raport cu prezenţa a 6,70-6,91% ciuperci ai genului Fusarium. Aceasta denotă faptul, că sănătatea solului este afectată în urma presiunii antropice și că există o necesitate stringentă a unui sistem de indicatori de apreciere a sănătății solului, adaptați la condițiile pedo-climaterice ale republicii. Rezultatele cercetărilor ar putea reprezinta o parte importantă a sistemului de cartografiere, evaluare (pentru stabilirea prețului, calității și sănătății solului) și înstrăinarea diferitor categorii de terenuri, care pot fi utilizate de serviciile agrochimice și de mediu ale RM, pentru a evalua daunele utilizării iraționale ale resurselor de sol.