Având caracter polifuncţional, conjuncţia subordonatoare dacă [1], realizează diferite semnificaţii în funcţie de contextul semantico-sintactic în care apare [2]. De regulă, dacă exprimă o ipoteză sau o condiţie, redând, simultan, şi ideea de timp - Şi de ce să nu iubesc dacă (= când) pomii înfloresc!. Totodată, dacă, poate cumula şi alte valori semantice: subiectivă interogativă indirectă – Nu se ştie dacă (= de, cum, care etc.) va veni.; predicativă, mai ales în varianta de interogaţie totală – Problema este dacă (= de) te vor în casa lor.; predicativă suplimentară, mai rar [3] – Numai tu îl ştii dacă (= de, că) -i om de încredere.; completivă directă - interogativă totală transpusă în vorbire indirectă – Nu ştia dacă (= de, că) vreodată se vor întîlni., dar şi de modalizant ipotetic – Nu-şi aminteşte dacă (de, că) a fost şi doamna-n sală.; completivă secundară, rar, popular – I-a întrebat dacă (= de) mai au careva propuneri.; completivă prepoziţională [4] – Nu era sigur dacă (= de) a văzut-o.; atributivă interogativă indirectă totală – Curiozitatea dacă a venit sau nu era foarte mare.; cauzală – S-a liniştit dacă (= întrucît, deoarece) s-a văzut lîngă ai săi.; concesivă – Dacă (= deşi) s-au şi spus multe, eu totuşi nu văd fapte.; opoziţională - falsă condiţională – Dacă unii iubesc adevărul, alţii îl detestă.