Tuturor oamenilor le este caracteristică aptitudinea creativă. Ea poate fi dezvoltată, insuficient dezvoltată sau perimată. Instituţia educaţională poate contribui, finalizat şi masiv, la dezvoltarea unui amplu spectru de aptitudini creative ale formabililor. Dezvoltarea aptitudinilor creative ale studenţilor are loc şi în cazul dirijării pedagogice a procesului educaţional. Însăşi studenţii nu-şi pun ca scop dezvoltarea capacităţilor creative. De exemplu, studentul care practică creaţia tehnică în condiţii casnice, adică studentul amator. Activitatea lui creativă poate cuprinde tot ciclul creativităţii, începînd cu conştientizarea necesităţii problemei şi formulării sarcinii, şi terminînd cu rezolvarea problemei. Produsul dorit de student devine scopul activităţii lui. Aptitudinile şi toate celelalte capacităţi ale personalităţii necesare pentru creaţie rodnică îndeplinesc rolul de mijloc în dobîndirea rezultatului. Manifestarea şi dezvoltarea acestor capacităţi sunt consecinţe ale activităţii creative; consecinţe care nu sînt urmărite şi chiar nu se presupun de către student [1-4]. Pentru ca procesul de formare şi dezvoltare a aptitudinilor creative la studenţi să se producă conştient şi orientat este nevoie de o metodologie ştiinţific fondată şi aplicabilă în practica instituţiilor de învăţămînt. Elaborarea metodologiei dezvoltării aptitudinilor creative ale studenţilor este strîns legată de psihopedagogie. De aceea scopul acestui articol constă în elaborarea bazelor psihopedagogice ale dezvoltării aptitudinilor creative ale studenţilor în cadrul studierii disciplinelor tehnologice. Analiza cercetărilor despre dezvoltarea aptitudinilor denotă că, nu există o abordare unică a bazelor psihopedagogice ale dezvoltării aptitudinilor creative. Însă abordările existente pot servi drept imbold şi reper pentru elaborarea abordării proprii. De la bun început menţionăm că, studiile publicate şi discuţiile ştiinţifice purtate în a doua jumătate a sec. XX au adus la elaborarea teoriei aptitudinilor. Studenţii, viitori profesori, se pregătesc pentru a activa în cadrul instituţiilor de învăţămînt preuniversitar într-o atmosferă creativă, unde vor preda Educaţia tehnologică şi alte discipline opţionale ce ţin de creaţie (tehnică, tehnologică, artistică ş.a.). De aceea, începem tratarea dezvoltării aptitudinilor creative ale studenţilor în cheia evidenţierii predispoziţiilor – înclinaţiilor – aptitudinilor. La elaborarea problemelor dezvoltării aptitudinilor am apelat la cercetările psihologilor şi pedagogilor – С.Л. Рубинштейн, В.М. Теплов, И.Г. Ананьев, G. Alport, A. Cosmovici, M. Golu, V. Pavelcu, C. Rădulescu-Motru, D. Patraşcu ş.a. În prim rînd, evidenţiem indicii aptitudinilor. Aptitudinile sunt particularităţi individual psihologice, care deosebesc un om de altul şi influenţează reuşita executării activităţi sau a multitudinii de activităţi. Aptitudinile nu sunt cunoştinţe, priceperi şi deprinderi care sunt deja formate la om, ci uşurinţa şi rapiditatea însuşirii acestor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, rezultatele maxime în comparaţie cu altele, cu oamenii mai puţin abilitaţi.