În practica clinică dozarea enzimelor în urină se folosește în calitate de indice diagnostic de laborator sensibil la pacienții cu boli renale dobândite (pielonefrite, glomerulonefrite), și totodată, pentru aprecierea eficacității terapiei efectuate și pronosticului maladiei. Cel puțin 40 de enzime în diagnosticul afecțiunilor urorenale au fost analizate până acum. Cel mai frecvent în urină se estimează activitatea hidrolazelor lizozomale: N-acetil-β-D-hexozaminidaza, β-galactozidaza, β-glucuronidaza, α-manozidaza, arilsulfatazele, lizozima, pseudocolinesteraza, enzima citozolică lactat dehidrogenaza, enzimele membranare – fosfataza alcalină, alaninaminopeptidaza, γ-glutamiltransferaza și altele. Modificările funcțional-biochimice ale enzimelor renale pot servi drept bază pentru elaborarea unor complexe de manevre terapeutice strict diferențiate în scopul restabilirii sistemelor alterate la etapele clinico-evolutive.

In clinical practice, enzyme determination in urine is used as a laboratory-sensitive diagnostic indicator in patients with acquired kidney disease (pyelonephritis, glomerulonephritis), and in assessing the efficacy of the performed therapy and prognosis of the disease. At least 40 enzymes for the diagnosis of urorenal diseases have been analysed so far. The most common in urine is estimated the activity of lysosomal hydrolases: N-acetyl-β-D-hexosaminidase, β-galactosidase, β-glucuronidase, α-mannosidase, arylsulfatases, lysozyme, pseudocolinesterase and as well as cytosol enzyme lactate dehydrogenase, membrane enzymes – alkaline phosphatase, alanine aminopeptidase, γ-glutamyltransferase and other. The functional-biochemical changes of renal enzymes may serve as a basis for the development of complex therapeutic maneuvers strictly differentiated in order to restore the altered systems at clinical-evolutionary stages.