Sub specie iuris, reținerea persoanei în procesul penal reprezintă o pârghie procesuală de constrângere și servește drept o măsură excepțională întreprinsă de organele poliției față de persoanele în privința cărora există o bănuială rezonabilă că au comis o infracțiune, deci în prim-plan presupune privarea de libertate a persoanei. Deși, reținerea este reglementată de către cadrul legislativ național ajustat standardelor internaționale, există un amplu material doctrinar-teoretic în acest sens, în continuare se comit grave încălcări a drepturilor și libertăților persoanei prin aplicarea abuzivă a reținerii și malpraxisul utilizat de către organele abilitate cu dreptul de a efectua și dispune reținerea. Prin urmare, acest articol științific a fost elaborat cu scopul clarificării aspectelor ce țin de procedura, obiectivele, condițiile și temeiurile de facto și de iure a reținerii abordate prin prisma cadrului normativ al Republicii Moldova raportate la standardele CEDO.

Under the iuris case, the person’s detention in criminal proceedir is a procedural constraint and serves as an exceptional measure taken by the police against persons in respect of whom there is a reasonable suspicion that they have committed a crime, so in the foreground involves deprivation of liberty. Although detention is regulated by the national legislative framework adjusted to national standarts, there is ample doctrinal-theoretical material is this regard further serious violation of personal rights and freedoms are committed through the abusive application of detention and malpractice used by competent bodies with the right to perform and order the detention. Therefore, this scientific article was developed in order to clarify the aspects related to the procedure, objectives, conditions and grounds de facto and de iure of the Republic of Moldova related to ECHR standards.