Nicolae Anestiadi s-a nãscut pe 26 august 1916 în comuna Sãrãtenii Vechi județul Orhei. Absolvește liceul de bãieți din Orhei cu

mențiune în 1937 și se înscrie la Facultatea de Medicinã din Iași. Ocuparea Basarabiei în 1940 și anii de rãzboi îl silesc sã se

transfere cu studiile la Lvov, apoi la Alma-Ata, unde absolvește facultatea în 1943. Imediat este încorporat în rândurile armatei ca

medic militar timp de 4 ani. În 1947 revine la baștinã, se încadreazã în restabilirea sistemului de sãnãtate și a învãțãmântului

medical în cadrul Institutului de Stat de Medicinã din Chișinãu. Activeazã și învațã sub egida renumiților savanți-chirurgi ai școlii din

Rusia: Rubașov, Kukin, Lopușanski, stabiliți pe atunci la Chișinãu. Datoritã muncii asidue și vocației de chirurg și savant, susține în

1954 teza de doctor în medicinã „Referitor la majorarea duratei de acțiune a novocainei”, iar în 1965 – teza de doctor habilitat

„Rezecția pulmonarã în procesele supurative nespecifice”. Urcã succesiv toate treptele ierarhice în carierã, de la secundar clinic

(1947-1949), asistent (1956-1959), conferențiar (1959), șef de catedrã (1960), la profesor universitar (1966). În palmaresul

activitãții Sale mai întâlnim și alte funcții: chirurg de frunte al Ministerului Sãnãtãții (1955-1962), președinte al consiliului de experți

al Ministerului Sãnãtãții din RSSM (1965-1967), președinte al Societãții Republicane a chirurgilor, membru al conducerii Societãții

chirurgilor din URSS. Toate acestea, indiscutabil, sunt exponente ale muncii sale cu toatã dãruirea de sine pe tãrâmul profesional.

Domnul profesor dispunea de o calitate majorã – simțul noului și progresului. În virtutea capacitãții de vizionar, a fost preocupat de

cãutarea și descifrarea imperceptibilului și totdeauna s-a aflat cu un pas înaintea omologilor sãi. Anume el, și nu altul, a introdus în

știința medicalã din țarã metode matematice de analizã, studiul complex și profund al homeostaziei și patofiziologiei la bolnavii

chirurgicali. În scurta sa perioadã creativã (1947-1968) acest titan al cugetului basarabean a valorificat multe idei, care exprimau

necesitãțile și doleanțele timpului. În anii grei de dupã rãzboi, profesorul Anestiadi se încadreazã în combaterea bolilor satelite

sãrãciei (ale plãmânilor și inimii), pune bazele specialitãților de chirurgie toracicã și cardiovascularã, anesteziologie și reanimatologie,

management sanitar ș.a. Cu contribuția dânsului se deschide secția de chirurgie cardiovascularã, unde în 1962 efectueazã prima

operație pe cord din istoria medicinii basarabene. Harul pedagogic, mãiestria profesionalã, succesele în domeniul științei îl fãcuse

celebru încã în timpul vieții. Fenomenul Anestiadi ar fi incomplet, nedesãvârșit, dacã nu s-ar vorbi de școala Anestiadi, fiindcã

fenomenul cuprinde opera lui întreagã, indisolubil încrispatã în elevii sãi de ieri, de astãzi șide mâine. Cãci, când se vorbește de școala

Anestiadi, ca cea mai mare și prestigioasã din Moldova, nu presupune numai cei 14 doctori și 5 doctori habilitați în medicinã,

tutelați de Domnia sa în timpul vieții, ci întrezãrim mii de tineri dispuși spre medicinã, contaminați într-un fel sau altul de

strãlucitorul talent ce a fulgerat cu atâta generozitate și disponibilitate spre sufletele semenilor sãi. „Scund la vorbe și mare la fapte”,

Nicolae Anestiadi știa întotdeauna și avea curajul civic sã-și exprime pãrerea fațã de toate evenimentele ce tulburau adesea viața și

așa zbuciumatã a intelectualilor de pe atunci. Decedeazã la data de 19 noiembrie 1968 dupã întregul program cotidian, sala de

operații fiind locul de adio al Marelui dascãl.

Nicolae Anestiadi was born on 26 August, 1916 in Saratenii Vechi village, Orhei county. He graduated with honours Orhei boys`
lyceum in 1937 and was enrolled at the Faculty of Medicine in Iasi. Bessarabia’s occupation and years of war forced him to transfer
to Lvov to carry on his education and subsequently to Alma-Ata, where he graduated in 1943. After graduation he was enrolled in
the army and served four years as a military doctor. In 1947 he returned to his homeland and got involved in the reconstruction of
the health system and the medical education within the Medical Institute from Chisinau. He worked and studied under the guidance
of prominent surgeon-scientists of the Russian school: Rubashov, Kukhin, Lopushansky, who were working in Chisinau at that time.
Due to hard work and his vocation as a surgeon and scientist he defended his doctoral thesis in 1954 “On the Prolongation of
Novocaine Action Time” and postdoctoral thesis in 1965 “Pulmonary Resection in Nonspecific Suppurative Processes”. He was
promoted in his career from clinical fellowship (1947-1949), university assistant (1956-1959), Associate Professor (1959), Head of
Department (1960), to University Professor (1966). His CV included some other positions: leading surgeon of the Ministry of Health
(1955-1962), President of the Committee of Experts of the Ministry of Health of the SSRM (1965-1967), President of the Republican
Society of Surgeons, member of the Board of the Soviet Surgical Society. All these achievements undoubtedly came as result of his
work full of commitment in the professional field. Professor Anestiadi had a major quality – the feeling of new trends and progress.
Being a visionary, he was concerned about the search and research for the unknown and was always one step ahead his counterparts.
He was the one who implemented in the country`s medical science the methods of mathematical analysis, the thorough and
complex research of homeostasis and pathophysiology in surgical patients. During his short creativity period (1947-1968) this titan
of the Bessarabian science generated and implemented many important ideas for that time. During difficult post-war years
professor Anestiadi was involved in the management of poverty-related diseases (lung and heart diseases), founded the thoracic
and cardiovascular surgery, anaesthesiology and intensive care, public health management etc. Due to his contribution, a
department of cardiovascular surgery was founded, where the first heart surgery in the Bessarabian medical history was performed
in 1962. The pedagogical gift, exceptional professional skills and scientific successes made him famous during his lifetime. The
Anestiadi phenomenon wouldn`t be complete without mentioning the Anestiadi school, because this phenomenon includes his
whole activity and achievements, embedded in his past, current and future apprentices. When one mentions the Anestiadi school,
they are not only referring to the 14 PhDs and 5 postdoctoral habilitates guided by him during lifetime, but to thousands of young
people who pursue a career in medicine, inspired by the sparkling talent which enlightened the spirits of his fellows. “Brief in
talking and great in action”, Nicolae Anestiadi had always had the civic courage to utter his opinions about all the events with an
impact on the tumultuous life of the then intellectuals. He died on 19 November, 1968 after a full working day and the operating
room was the place of the Great mentor’s final breath.