Cercetările arheologice realizate în vara anului 2016 în partea de vest a promontoriului Butuceni, r-nul Orhei, au reprezentat o continuare a investigaţiilor întreprinse în anii 2013-2015. Observaţiile ne-au determinat să considerăm că prelungirea segmentului defensiv, pe care l-am cercetat în anii anteriori, ar fi putut să urmeze o altă traiectorie decât cea rectilinie, aşa cum se considera tradiţional. Am admis, în calitate de ipoteză de lucru, cel puţin la această etapă a cercetării, că în partea vestică a promontoriului ar fi putut să fi fost ridicat un sistem defensiv semicircular sau circular (Fig. 1A). Avansarea ipotezei s-a bazat atât pe descoperirile din anii precedenţi, cât şi pe observaţiile de teren înregistrate în perioadele reci ale anului. Astfel, în partea de est a presupusei incinte am atras atenţia la o denivelare de teren care pornea din locul secţiunii V (Fig. 1A, punct 4: spaţiu în care au fost delimitate urmele unei construcţii defensive, pe care am pus-o în legătură cu construcţiile similare descoperite anterior în secţiunile I, II şi III) şi se prelungea în direcţie sud-estică (Fig. 1A, spre punctul 6). Pe suprafaţa denivelării şi în imediata apropiere, se observau pietre de dimensiuni destul de mari. Respectivele asocieri puteau fi urmărite foarte clar până aproape în drept cu urmele valului vizibil din marginea vestică a promontoriului, dar şi mai spre est de acesta (într-o formă mai puţin evidentă). Verifi carea spaţiului în limitele denivelărilor de teren asociate cu pietre, a şi determinat direcţiile investigaţiilor din anul 2016. Pentru realizarea scopului a fost trasată o secţiune cu dimensiunile de 2x22 m. Investigaţiile au scos la lumina zilei urmele unor amenajări, care ar putea fi considerate drept vestigii ale unui segment defensiv. Este vorba de o aglomeraţie de pietre care se întindea pe o fâşie cu lăţimea de circa 5 m (Fig. 1, B-D), în faţa căreia era săpat un şanţ (Fig. 2, 1-2). Lăţimea şanţului era de circa 2,8 m, iar adâncimea nu cobora mai jos de 0,6 m. Sub aglomeraţia de pietre, ce avea grosimea de circa 0,3 m, au fost sesizate urmele a trei gropi (în profi lul de nord), distanţa dintre ele fi ind de 1,4 m. Dimensiunile gropilor în plan variau între 0,18 şi 0,38 m, iar adâncimile erau cuprinse între 0,26 şi 0,4 m. De rând cu acestea, au fost descoperite trei complexe datate în epoca eneolitică (Fig. 2, 3-4), de altfel ca şi aproape întreg materialul descoperit. Vestigiile cercetate vin să confi rme observaţiile din anii anteriori privind extinderea aşezării cucuteniene în spaţiul promontoriului Butuceni.Fig. 1. Promontoriul Butuceni. A: vedere generală dinspre nord-vest cu marcarea punctelor în care au fost identifi cate urme de fortifi care (1-5). şi a locului cercetărilor din anul 2016 (6). Linie întrerupt-punctată: traiectoria stabilită a liniei defensive; linie întreruptă: traiectoria ipotetică a sistemului defensiv. B: vedere dinspre nord asupra şanţului şi aglomeraţiei de piatră; C, D: vedere dinspre sud asupra şanţului şi aglomeraţiei de piatră.Fig. 2. Butuceni 2016. 1, 2 – vedere asupra şanţului de tip Precucuteni; 3, 4 – vedere asupra gropilor cercetate; 4-10 – ceramică.