The above issues sum up an x-ray of the research undertaken for almost three decades on the changes facing contemporary society. Communities that were formed as a result of the implosion of the former socialist mega-societies and a good part of them did not have during the development the experience of the whole, but only of the part. The diminution of the political implications of philosophy is done with the help of the manifest reality of the society and not the will and through which the opportunities are identified and the appropriate solutions are found. And the reconstruction marks the overcoming of discontinuities and the prosperity of continuity, the indispensable connection between things and beings and its development in the actions that are carried out for the constitution of a whole. EI openings have been used more than capitalized in the context in which the trend of knowledge-based society and society being synonymous has been proliferating for decades. It is a fragmentary approach rather than a complex one of the events, trends and processes that have taken place along with those already existing in the company, independent of its state. And the trend that promotes the idea that contemporary society is the knowledge-based society only abandons the manifest reality, including in the emerging society. Or, in reality, the knowledge-based society represents a concept about unlimited access to scientific and media information, the opportunities through which it is realized and both belong to IT. Also, the knowledge-based society is the link that ensures communication between civic and cultural, facilitating both parties. And last but not least, the aspirations of promoting and perpetuating the heritage are linked to that binder historical-axiological, the value of the human and invioremental condition that in the pandemic are severely tested.

Problematica enunțată însumează o radiografie a cercetărilor întreprinse de aproape trei decenii privind schimbările cu care se confruntă societatea contemporană. Comunități care s-au constituit ca urmare a imploziei mega-societăților de odinioară socialiste și o bună parte dintre ele n-au avut pe parcursul dezvoltării experiența întregului, ci doar a părții. Diminuarea implicațiilor politicului filosofia îl face cu ajutorul realității manifeste din societate și nu cea voită și prin care se identifică oportunitățile și se găsesc soluțiile adecvate. Iar reconstrucția părții în întreg marchează depășirea discontinuităților și propășirea continuității, legăturii indispensabile dintre lucruri și ființe și dezvoltarea ei în acțiunile ce se realizează pentru constituirea unui tot. Deschiderile EI au fost mai mult utilizate decât valorificate în contextul în care de mai multe decenii se proliferează tendința conform căreia societatea bazată pe cunoaștere și societatea sunt sinonime. Este vorba de abordarea fragmentară decât în complex a evenimentelor, tendințelor și proceselor care s-au declanșat de rând cu cele deja existente în societate, independent de statul acesteia. Iar tendința care promovează ideea conform căreia societatea contemporană este societatea bazată pe cunoaștere nu face decât să abandoneze realitatea manifestă, inclusiv în societatea în devenire. Or, în realitate societatea bazată pe cunoaștere reprezintă un concept despre accesul nelimitat la informația științifică și mediatică, oportunitățile prin care se realizează și deopotrivă aparțin EI. De asemenea că, societatea bazată pe cunoaștere este liantul care asigură comunicarea dintre civizațional și cultural, facilitând deopotrivă ambele părți. Și nu în ultimul rând de liantul respectiv se leagă aspirațiile promovării și perpetuării patrimoniului istorico-axiologic, valoarea condiției umane și enviorementale care în pandemie sunt încercate grav.