Declararea suveranității și a independenței s-a produs într-o atmosferă de optimism într-un viitor mai bun, de așteptări și speranțe că preconizatele transformări structural-sistemice se vor solda în mod inevitabil cu rezultate notabile de caracter social-economic și politic. Însă raportul dintre așteptările exprimate și rezultatele obținute timp de mai mult de un sfert de secol de suveranitate și independență se află în defavoarea primelor, Republica Moldova continuînd să naufragieze în condițiile tranziției, astfel înregistrînd numeroase restanțe la capitolele modernizare, dezvoltare și democratizare. Nu este deloc întîmplător că procesele de construire a statului de drept și a economiei funcționale de piață, asigurare a drepturilor omului și apropiere de Uniunea Europeană tratată ca obiectiv strategic au contabilizat rezultate modeste, realizări similare fiind înregistrate la capitolele sistem echitabil și corect al justiției, combatere a corupției sau administrație publică locală eficientă, capabilă să ofere servicii de calitate. Drept consecință, încrederea destul de scăzută în însăși autoritatea statului și capacitatea redusă de funcționalitate a instituțiilor, economie slab dezvoltată și prezență minimală a clasei medii în cadrul structurii sociale, încălcări grave ale drepturilor și libertăților omului, lipsă de progrese în soluționarea conflictului din raioanele de est în interesul cetățenilor Republicii Moldova, statut ineficient în asigurarea securității naționale și efecte modeste de pe urma participării în cadrul unor instituții și regimuri regionale și subregionale de cooperare multilaterală. Problema fundamentală omniprezentă vizează cauzele care au alimentat și au aprofundat situația precară a Republicii Moldova și a cetățenilor săi. Cauzele se dovedesc a fi multiple, fiind de ordin subiectiv și de sorginte obiectivă, principalele constau, potrivit opiniei noastre, în numărul foarte modest de oameni cu mentalitate de stat, adevărați profesioniști și patrioți, lipsa experienței, necunoașterea și amatorismul elitelor politice, întreruperea continuității în valorificarea obiectivelor și priorităților strategice în rezultatul schimbării guvernărilor prin alternanță, slăbiciunea instituțional-financiară a partidelor politice și neformularea la nivel de stat și de societate a intereselor naționale, slăbiciunea și participarea insuficientă a societății civile în viața publică, perpetuarea conflictului din raioanele de est, care a privat autoritățile constituționale în posibilități de manevrare diplomatică și formularea unor priorități strategice de politică externă și de politică de securitate și apărare națională, înrădăcinarea profundă a culturii politice de tip patriarhal-etatist, tratamentul discriminator al opoziției politice de către guvernare, indiferent de coloraturi politice, prezența alternativei geopolitice de dezvoltare și tratamentul acordat Republicii Moldova ca segment al intereselor geopolitice ale Federației Ruse. Cert este că oportunitățile apărute n-au fost valorificate datorită multiplelor deficiențe și constrîngeri. Prezenta culegere conține răspunsuri mai mult sau mai puțin detaliate la acestea, dar și la alte întrebări, mai multe accente fiind puse pe perioada de debut a independenței, deoarece se consideră, absolut fondat, că înțelegerea și explicarea evoluției Republicii Moldova, a stării în care se află actualmente țin de buna cunoaștere a începuturilor, a fundamentelor care urmau să asigure modernizarea prin dezvoltare și democratizare.