Particularitățile disciplinei și cunoștințele de teren plasează antropologul într-o poziție de dilemă între cercetarea științifică și participarea la dezbaterile sociale. Uneori poate fi dificil pentru cercetător să rămână indiferent. Ca ființă umană aflându-se în situații particulare ale terenului său de studiu poate avea cazuri de subiectivitate. Faptul că lucrează cu diverse probleme sociale care se regăsesc într-o situație de extremă necesitate, îl împinge să se gândească la ce este, ce are, ce poate pierde și, în final, ce el poate deveni.