În baza unor investigaţii experimentale şi teoretice originale şi a publicaţiilor din literatura de specialitate se propune spre discuţie un model alternativ de structură secundară a ADN, funcţională în sistemele vii, şi de legătura a ei cu stereoisomeria biomacromoleculelor, structurilor biologice şi organismelor. Procesele subtile care au loc la nivel de segregare a atomilor şi nerespectarea simetriei în interacţiunile electromagnetice slabe, ca factor desimetric constant, predetermină o stare energetică şi funcţională mai avantajoasă a ADN şi proteinelor, constituite din D-dezoxiriboză şi L-acizi aminici, în comparaţie cu alte variante de structură, datorită cărui fapt lumea vie în această parte a Universului este “levojiră".