Introducere. Controlul dinamic şi static al mecanoreceptorilor la pacienţii dentaţi diferă mult de cel al pacienţilor cu proteze cu suport implantar. Electromiografia de suprafaţă poate servi ca element de control al tratamentului stomatologic pe parcursul şi după finalizarea acestuia. Scop. Evaluarea indicilor electromiografiei de suprafaţă la etapele de ajustare şi fixare a restaurărilor totale fixe cu suport implantar. Material si metode. În cadrul studiului au fost incluşi 13 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 38 şi 68 ani (55.76 ±2.62 ani) cu edentaţii totale. În cadrul investigaţiilor au fost determinaţi 10 parametri ai electromiografiei: TAL, TAM, MMR, MML, PocTA, PocTL, BAR, IMPACT, ASYM, TORS comparând cu metoda convenţională de ajustare ocluzală la etapa de aplicare a protezelor. Rezultate. La 7 pacienţi contactele ocluzale ajustate convenţional erau în concordanţă cu parametrii electromiografici funcţionând simetric. În 5 cazuri au fost depistate valori crescute, mai mari de 50μV ale muşchilor temporali şi maseteri (2 temporal stâng, 3 cazuri temporal drept, 3 cazuri maseter stâng şi 2 cazuri maseter drept). În 3 cazuri au prezentat uşoare asimetrii, clinic acceptabile. În 3 cazuri din 13 nu s-a putut obţine o echilibrare a funcţiei musculare la electromiografie în pofida unor contacte ocluzale echilibrate clinic. Concluzii. Există multipli factori care pot influenţa rezultatul electromiografiei de suprafaţă cu obţinerea diferitor valori la acelaşi pacient. Deci această metodă nu trebuie să înlocuiască ci mai degrabă să completeze cu date suplimentare metoda convenţională de ajustare ocluzală.

Introduction. The static and dynamic controls of mechanoreceptors in dentate patients strongly differ from the ones with full implant restorations. The surface electromyography can serve as a control element during the or after the dental treatment. Aim. Evaluation of surface electromyography indexes during the adjustment and delivery of fixed full implant supported restorations. Material and methods. The study included 13 completely edentulous patients aged between 38 and 68 years old (55.76 ±2.62 years). Ten parameters were assessed during the electromyography: TAL, TAM, MMR, MML, PocTA, PocTL, BAR, IMPACT, ASYM, TORS comparing with the conventional method of occlusal adjustment during prostheses fixation. Results. In seven patients the clinical occlusal adjustments coincided with the parameters provided by the software presenting symmetrical muscular function. High values above 50μV, were recorded in 5 muscles (left temporalis 2 cases, right temporalis 3 cases, left masseter 3 cases, right masseter 2 cases). Three cases presented clinically acceptable symmetry of muscle function. In 3 cases out of 13 was not possible to equilibrate the muscular function despite the clinically adjusted prostheses. Conclusions. There are multiple factors that can influence the results of surface electromyography giving different values even in same patients. Thus, this method must not replace but complete the conventional occlusal adjustment procedures providing additional information.