Perioada interbelică a fost în sine o lume extrem de complexă. A fost o vreme în care elitei locale româneşti tradiţionale i s-a adăugat un segmentimportant de intelectuali proveniţi din diverse alte zone ale ţării, atât din Transilvania cât şi din Vechiul Regat. Fenomenul a fost parte a unei acţiuni pe deplin justificate a statului român şi de o normalitate evidentă, menită a consolida unirea din 1918. Fenomene similare s-au întâmplat în toate statele Europei Centrale după Primul Război Mondial, inclusiv în Ungaria şi Austria. Este un fenomen specific tuturor statelor naţionale nou constituite indiferent de epoca în care s-a întâmplat acest lucru. Marginile noilor state aveau nevoie de conectare solidă cu centrul pentru viabilizarea lor. Acest fapt se realiza inclusiv prin echilibrarea culturală a acestor spaţii, marginale din punct de vedere geografic faţă de centru, cu intelectuali dispuşi să facă acest efort.

The interwar period was in itself an extremely complex world. It was a time when the traditional Romanian local elite was joined by an important segment of intellectuals from various other areas of the country, both from Transylvania and the Old Kingdom. The phenomenon was part of a fully justified action of the Romanian state and of an obvious normality, meant to consolidate the union from 1918. Similar phenomena occurred in all Central European states after the First World War, including Hungary and Austria. It is a phenomenon specific to all newly formed nation-states regardless of the era in which this happened. The edges of the new states needed a solid connection with the center for their viability. This was achieved also by culturally balancing these spaces, which are geographically marginal to the center, with intellectuals willing to make this effort.