Pe terenul psihologiei au fost elaborate numeroase strategii ce sunt apte să lupte cu problemele individului abordând întreaga sa interioritate. Însă aceste strategii nu au fost doar fundamentate pentru menținerea bunăstării psihice a fiintei umane pe treapta clinică, dar, în special, privește necesitatea acestor metode asupra mentinerii stării celor deținuți. Pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârşit infracţiuni cauzând anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.[1] Este necesar să cunoaștem ca procesul condamnării pe un termen anumit nu garantează facilitarea, modificarea sau îmbunătățirea comportamentului individului. Din acest considerent dreptul la asistență psihologică a deținuților reprezintă o arie de metodologii benefice și necesare în cristalizarea statului și a comportamentului uman în cel mai corect și sigur mod.

On the field of psychology, many strategies have been developed that are fit to fight the individual's problems by addressing his entire interiority. But these strategies were not just grounded in maintaining the psychic welfare of the human being on the clinical step, but especially regarding the necessity of these methods on maintaining the star of the inmates. Criminal punishment is a state constraint measure and a means of correcting and reeducating the convicted convict of the courts, in the name of the law, to persons who have committed crimes causing certain shortcomings and restrictions on their rights. It is necessary to know that the process of condeming for a given term does not guarantee the facilitation, modification or improvement of the individual's behaviour. From this recital the right to psychological assistance of detainees is an area of beneficial and necessary methodologies in the crystallization of the state and of human behavior in the most correct and safe way.