Tema Holocaustului în spațiul public din Republica Moldova sună din ce în ce mai tare. Înțelegerea Holocaustului sub diferite aspecte: de la statistici la povești de viață private, de la colaboraționism la actele de salvare de către Drepții între Popoare, devine treptat o agendă publică din ce în ce mai importantă și răspândită pe larg. Ceea ce, timp de mai mulți ani, a fost „afacerea internă” a evreilor, iar la nivel de stat se întâmpla, în principal, ca urmare a tendinței pan-europene și „foii de parcurs” a asociației IHRA, se transformă într-un aspect important al vieții publice a Moldovei. Această mișcare se produce literalmente în fața ochilor noștri: din ce în ce mai mulți jurnaliști și persoane publice abordează acest subiect în afara „programului obligatoriu” legat de ziua de 27 ianuarie și în contexte mult mai largi. Coexistă două narațiuni importante: tendința de a vedea Holocaustul într-un context pan-european, în contextul genocidului secolului XX, sau în comparație cu represiunile staliniste etc. și tendința de a perpetua Holocaustul ca parte a unei „mici” istorii locale: a satului sau orașului. În ambele cazuri, imaginea integrală specifică a Holocaustului în Moldova este oarecum neclară: fie se pierde pe fundalul evenimentelor istorice majore, pictate în linii mari, fie invers - se îneacă în mici detalii, nume și cifre locale. Realizarea unui studiu al istoriei secolului XX sau al celui de-al Doilea Război Mondial sau al regimurilor totalitare, pe de o parte, este necesară atât în educația formală, cât și în educația informală, iar pe de altă parte, este imposibilă fără abordarea Holocaustului. Astfel, tema Holocaustului apare inevitabil din nou și din nou, în caz contrar, evitarea ei se transformă într-o omisiune conștientizată sau mușamalizare - ceea ce, desigur, este inacceptabil.