Sursele bibliografice, filmografiile și spectacologiile lumii demonstrează frecvența literaturii biografice, a memoriilor, a spectacolelor și a filmelor, consacrate personalităților exponențiale din cele mai diverse domenii ale vieții. Din perspectiva psihologică acest fenomen poate fi motivat prin faptul că omul, regăsindu-se într-un erou biografic, trăiește, fie temporar, într-un alter ego, care îi favorizează anumite iluzii, idealuri, efecte purificatorii. De aceea toate filmografiile lumii conțin numeroase filme documentare și de ficțiune dedicate personalităților notorii. La studioul „Moldova-film” galeria de filme istorico-biografice a fost inaugurată în 1961 cu filmul Legendarul comandant de armată (regizor Alexandr Litvin) - un elogiu dedicat lui Grigori Kotovski. Apoi au urmat trei filme despre unii militanți ai mișcării comuniste ilegale din Basarabia și România: Piedestalul (regizor Feodor Bocănescu) despre Pavel Tkacenko, Dosarul Elenei Sârbu (regizor Vsevolod Egorov) și Curierul de partid (regizor Olga Ulițki), dedicat Tamarei Kruciok. Toate aceste lucrări sunt concepute într-o tonalitate ridicată și gratuit elogioasă. În contextul timpurilor respective a prezentat interes lansarea pe ecrane a două filme istorico-biografice Iona Iakir (regizor Olga Ulițki) și Comandantul de armată de rangul întâi (regizor Boris Vieru), consacrate destinelor dramatice ale pământenilor noștri, eroilor Primului Război Mondial, comandanților de armată, Ion Iakir și Ivan Fedko, ambii executați din ordinul lui Stalin. Dacă facem o anumită abstracție de ideologizarea, uneori excesivă, a acestor filme, putem aprecia funcțiile lor cognitive, istorice și cea de conservare a imaginii martorilor vii, a cadrelor de cronică cinematografică cu evenimente importante din destinul civilizației noastre.