Scopul lucrării. Scopul principal al lucrării constă în determinarea caracteristicilor şi tendinţelor dinamicii numerice a populaţiei din Regiunea Geografică Centrală (RGC) a R. Moldova, în contextul teoriei tranziţiei demografice. Actualitatea şi importanţa studiului. Studierea populaţiei prezintă importanţă atât teoretică, cât şi practică, întrucât populaţia este o componentă dinamică şi necesită o analiză sistematică. Actualitatea studiului decurge din necesitatea cunoaşterii dinamicii populaţiei pentru elaborarea unor politici demografice, sociale şi economice efective.  Sursele de informare. Principalele surse de date statistice sunt: Anuarul Statistic al Republicii Moldova (2000-2011); Recensământul populaţiei din 2004 (Culegere statistică (în 4 volume) şi site-ul Biroului Naţional de Statistică (www.statistica.md), iar principalele metode de cercetare: statistică; grafo-analitică; cartografică.  Rezultate. Populaţia Republicii Moldova a trecut prin tranziţia demografică, având un model specific de desfăşurare a acesteia, cu trăsături similare ţărilor din Europa de Sud-Est, care se referă la modelul numit „sudest-european”, cu o tranziţie relativ lungă, ce durează între 70 şi 90 de ani. Întrucât nivelul de dezvoltare social-economică a ţărilor din Europa de SudEst era inferior celui din statele Europei de Vest şi de Nord, transformările demografice au început mai târziu, însă s-au desfăşurat mai rapid, fapt valabil şi pentru Republica Moldova. Studiile în domeniul tranziţiei demografice susţin că tranziţia nu se opreşte la un nou echilibru, ci trece într-o fază nouă – a cincea, numită „fază a declinului demografic”, unde se înregistrează un bilanţ natural negativ. Această situaţie este specifică R. Moldova şi RGC, faza declinului începând în anii ’90 [1]. Populaţia RGC este rezultatul evoluţiei social-economice în cadrul ţării noastre, marcate de numeroase perturbări [2]. Analizând evoluţia numerică a populaţiei RGC, constatăm aceleaşi tendinţe în cadrul regiunii ca şi în ansamblu pe ţară: de la recensământul din 1959 până la cel din 1989 numărul de locuitori a fost în creştere, după care s-a micşorat, ca urmare a soldului migratoriu negativ şi al bilanţului natural negativ. În acelaşi timp, ponderea populaţiei RGC în totalul populaţiei ţării a sporit continuu. O diminuare bruscă are loc în anul 2004 – cu 99,1 mii persoane mai puţin, comparativ cu anul 1989. Evoluţia numerică a populaţiei în această perioadă are valori negative pentru toate unităţile administrative ale regiunii (cu excepţia raioanelor Ialoveni, Criuleni şi Dubăsari) (Tab.1).Dinamica numerică a populaţiei RGC pe localităţi. În funcţie de dinamica numerică a populaţiei în perioada 1989-2004, am clasificat localităţile din fiecare raion în 3 categorii: a) cu creştere a populaţiei; b) cu populaţie stabilă (cu oscilaţii de +- 5%); c) cu descreştere a populaţiei. În ansamblu pe regiune predomină localităţile cu scădere a numărului de locuitori (42,32% din total), după care urmează localităţile cu staţionare (32,52%), iar localităţile cu creştere a populaţiei reprezintă doar 25,17% din total. La nivel de raioane în parte, constatăm că localităţile cu descreştere a numărului de locuitori predomină cel mai mult în Ungheni (70,27%), Străşeni (61,53%), Călăraşi (61,36%), Orhei (53,33%), Anenii Noi (42,24%). Raioane cu mai multe localităţi în creştere sunt Ialoveni (55,88%), Nisporeni (46,15%), Anenii Noi (28,88%) şi mun. Chişinău (54,28). Raioane unde există un număr mai mare de localităţi care au număr stabil al populaţiei sunt Criuleni (46,51%), Hânceşti (41,26%) şi Teleneşti (40,74%) (Tab.2). Concluzii. Dinamica numerică a populaţiei RGC în perioada 1989-2013 se remarcă printr-o tendinţă generală de descreştere, cu unele excepţii,datorată în special soldului migratoriu negativ; în profil teritorial, valorile bilanţului natural se diferenţiază, ceea ce demonstrează neuniformitatea proceselor demografice, datorită tranziţiei demografice mai timpurii din nordul şi estul ţării şi mai târzii în partea centrală şi cea sudică; evoluţia demografică pe parcursul ultimelor 5 decenii a marcat trecerea la tipul modern (senil/raţional) de reproducere a populaţiei.