Imaginile arhetipale au fost descrise ca un proces de confruntare a Eu­­lui cu conținuturile inconștientului. Altfel spus, prin imaginile ar­he­ti­pale, un anumit mesaj din inconștient este transmis Eului conștient.Potrivit lui C. Jung, arhetipurile formează predominanțele stru­ctu­ra­le ale psihicului. Jung a mai spus că arhetipurile sunt singura metodă cu­noscută până acum de a pătrunde în inconștient [2, p. 44].El con­si­de­ra că miturile şi poveștile universale păstrează teme care re­­a­par pre­tu­tindeni și rămân în inconștientul colectiv al oamenilor din în­treaga lu­me [1, p. 51]. Arhetipul este vid, nu are un conținut de­te­r­mi­n­at decât în momentul în care devine conștient, adică arhetipurile pot fi com­pa­ra­te cu instinctele biologice de fapt și pot fi recunoscute doar în momentele când se activează. Idei despre arhetipuri găsim și la Platon, care s-a referit la șabloane preexistente, imagini primordiale și des­pre care credea că se reflectă în lumea materială a obiectelor în forme.Forma, de exemplu a frumuseții, este un arhetip, dar poate avea mai mu­lte manifestări: o femeie frumoasă, o floare frumoasă, un tei frumos; ace­stea fiind deja imagini arhetipale [3, p.3].Câteva arhetipuri clasice descrise de C. Jung sunt umbra, anima și ani­mus. Simplu spus, umbra este acea parte din noi care nu prea ne pla­ce și ne este greu să o acceptăm ca fiind a noastră. Sunt acele ca­lități ca: in­­vidie, mândrie, gelozie, naivitate etc. pe care noi refuzăm să le ac­ce­p­tăm în noi, încât aceste trăsături se ascund în așa-zisa umbră.După acest principiu funcționează și arhetipurile, care sunt tot un fel de umbre neconștientizate ale noastre [2, p. 62]. Teme arhetipale com­p­le­­xe în povestea Fata babei și fata moșneagului.Povestea Fata babei și fata moșneagului, a lui Ion Creangă, este un ex­­emplu a două teme arhetipale foarte complexe: fata bună și fata rea; do­uă arhetipuri care înfățișează și oglindesc destul de bine anumite cre­­­di­nțe și stereotipuri ale neamului nostru. Fata moșneagului este des­crisă pre­­cum: cuminte, muncitoare, dorește puțin, ajută vietățile din pădure, este răbdătoare, calmă – calități care ne sunt sugerate pre­cum ca fiind pozitive. Fata babei însă nu vrea să muncească, este ne­răb­dătoare, tiranică cu viețuitoarele din jur, își dorește foarte multe, este egoistă, „se uită la ea în oglindă toată ziua” – calități care ne sunt pre­zentate în poveste precum că ar fi negative. Autorul nu prea lasă loc de interpretări între aceste două personaje, fata babei este per­so­na­jul total negativ care sfârșește prin a fi mâncată de balauri, iar fata moșneagului personajul total pozitiv, cu un final fericit. Astfel, are loc împărțirea între bine și rău, o separare brutală, totală, între calități po­zi­tive și negative.Cu toate acestea, în inconștientul nostru nu există această separare în­­tre bine și rău. Potrivit lui Jung, în inconștient, binele și răul sunt in­ter­­conectate, formând un tot întreg. O idee importantă pentru în­țe­le­ge­rea acestei opoziții între bine și rău este ceea ce Jung a numit The Op­po­­sing Self, adică Sinele Opus: Selful, Sinele, funcționează ca o uniu­ne de contrarii opuse, iar din integrarea acestor opoziții în conștiința umană re­iese experiența [2, p. 15]. Astfel, fata babei și fata moș­nea­gu­lui sunt de fapt două manifestări contrare ale aceleiași persoane. O analiză jun­gi­a­­nă a acestor două personaje ar spune că fata babei, cea rea și leneșă, es­­te umbra, iar fata moșneagului – partea luminoasă a Sinelui, fetele fi­­ind însă aceeași persoană.În poveste, umbra și lumina au o existență separată. Potrivit lui Jung în­să, binele și răul, frumosul și urâtul, creează de fapt echilibrul și ar­mo­nia atunci când sunt integrate în psihicul uman.Din poveste se pot deduce de asemenea anumite credințe (valori) ca­racteristice neamului nostru:ü pentru a primi mai mult trebuie să dorești puțin;ü ca să primești ceva trebuie să fii modestă, harnică;ü dacă vei vrea prea multe nu vei primi nimic;ü în primul rând, ai grijă de alții și mai apoi de tine;ü de la viață trebuie mereu să-ți iei singur (fata babei);ü nu merită să ajuți pe nimeni fiindcă nu vei primi nimic înapoi (fata babei);ü fiecare are grijă mai întâi de sine și apoi de ceilalți (fata babei).Povestea încearcă să sugereze că, dacă te comporți ca și fata moș­nea­gului, vei avea un final fericit, iar dacă ești asemenea fetei babei, vei sfâ­rși rău. Din perspectiva arhetipurilor, această morală este de fapt gre­și­tă, deoarece cu toții avem o „fată a babei” și o „fată a moș­nea­gului” în psihicul nostru. Dacă excludem fata rea și nu știm a spu­ne NU, atunci câ­nd cineva profită de bunătatea noastră, de exemplu, sau întrece anu­mi­te limite, putem să nu mai avem energie pentru prop­ria persoană, iar da­că vorbim de mediul social sau job, riscăm să ajun­gem la extenuare.În concluzie, conform teoriei jungiene, cu toții suntem influențați de arhetipuri, care sunt de fapt rolurile pe care le jucăm în viață: rolul de mamă, de fiică, de fată bună, de fată rea, de profesionist, de rebel, vic­timă, agresor etc. De cele mai multe ori, arhetipurile nu sunt con­ști­en­tizate. Psihologia analitică jungiana oferă posibilitatea, prin terapie, de identificare a lor și de descoperire a Sinelui adevărat.