Introducere: Pancreatita acută (PA) severă este o complicaţie post- colangiopancreatograie retrogradă endoscopică (Endoscopic Retrograde Cholangiopancreatography - ERCP) şi a manevrelor endoscopice la nivelul sincterului Oddi – sincterotomiei endoscopice (STE), incidenţa acesteia situându-se, după cele mai multe studii, în jurul valorii de 5%. Material și metode: S-au studiat retrospectiv ișele a 380 pacienți ce au suportat ERCP cu STE în departamentul de chirurgie al IMSP IMU, în perioada anilor 2016 - 2017. Investigația s-a efectuat pentru suspecție de obstacol a căii biliare principale. S-a manifestat PA post-ERCP cu STE la 69 pacienți (18%). Rezultate: A predominat sexul femenin cu raportul femei/bărbați 6,(6)/1; Grupa de vârstă cu manifestarea de PA post-ERCP și STE a fost 41 – 50 ani, neînsemnat celelate grupe de vârstă. Cauzele ce au contribuit la dezvoltării PA post-STE sau determinat: defecțiuni tehnice în ERCP (27,5%); incizie extinsă pe papilla duodenală mare (≥ 1cm) și atipice (33,3%); anatomie modiicată (39,2%). PA post-ERCP și STE a decurs diferit după evoluție și anume: PA ușoară în 78% (54 pacienți) cazuri și PA severă 22% (15 pacienți) cazuri, dintre acestea necrotico-purulente cu complicații 6% (4 pacienți) cazuri. Letalitatea constituind 3% (2 pacienți) cazuri. În scopul proilaxiei PA post-ERCP și STE, pacienții sunt pregătiți de medical anesteziolog (ATI), la necesitate post-procedură pacienții sunt supravegheați și monitorizați în secția ATI. Post-ERCP și STE sunt analgizați, sunt la diet 0 pentru următoarele 12 – 24h, și se aplică sonda nazo-gastrală, iar volumul infuzat nu mai mic de 1,5 – 2l cu soluții cristalode cu spasmolitice, H2 –blocatori, inhibitorii pompei de protoni, analgetice. Concluzii: ERCP cu STE este o investigație endoscopică invazivă cu riscuri majore dar și eicientă cu indicații absolute în patologia căilor biliare extrahepatice și a papilei duodenale mari.

Background: Severe acute pancreatitis (PA) is a complication that develops in patients after endoscopic retrograde cholangiopancreatography (ERCP) and other endoscopic maneuvers at the sphincter of Oddi (for example, sphincterotomy), the incidence of which is, according to many studies , around 5%. Methods and materials: Retrospective studies of 380 patients who underwent ERCP with sphincterotomy in the IMSP IEM Surgery Department between 2016 and 2017 were retrospectively studied. Investigations were conducted for suspected obstruction of the main biliary tract. In 69 patients (18%) who underwent ERCP with sphincterotomy PA developed. Results: The female to male ratio is 6, (6) / 1; The age group with the post-ERCP and sphincterotomy PA was 41-50 years, the incidence of other age groups were not signiicant. Causes that contributed to post-STE or post-STE development: technical failures in ERCP (27.5%); incision enlarged on large duodenal papilla (≥ 1cm) and atypical (33.3%); modiied anatomy (39.2%). PA postERCP and sphincterotomy manifested diferently, namely: mild PA in 78% (54 patients) cases and severe PA 22% (15 patients) cases, of which necrotic-purulent with complications 6% (4 patients) cases. Lethality was 3% (2 patients) cases. For post-ERCP and sphincterotomy prophylaxis patients are consult by a medical anesthesiologist (ATI), post-procedure requiring patients are monitored in the Intensive Care Department. Patients after the procedure require good analgesic treatment, are at diet 0 for the next 12 - 24h, and the naso-gastric tube is applied, and the infused volume is not less than 1.5-21 with crystalline solutions with spasmolytic, H2 blockers, IPP, analgesics. Conclusion: ERCP with sphincterotomy is an invasive endoscopic investigation with major risks but efective results in patients with absolute indications who represent pathology of extrahepatic bile ducts and large duodenal papillae.