Introducere: În politraumatism, fracturile bazinului, complicate cu hematom retroperitoneal, prezintă una dintre redutabile probleme şi sunt într-o ascensiune continuă. Rata mare de complicaţii si mortalitate la acest grup de pacienţi impune necesitatea de a optimiza conduita accidentaților. Scop: Analiza rezultatelor conduitei a pacienţilor cu fracturi pelvine, complicate cu hematom retroperitoneal pentru stabilirea tacticii optime în tratament. Material şi metode: Au fost analizate rezultatele tratamentului a 152 accidentaţi cu fracturi bazinului, complicate cu hemoragii retroperitoneale. Leziunile bazinului conform clasiicării: tip A - 58(38,15%), tip B - 40(26,31%), tip C - 54(35,52%) pacienţi. Conduita curativă conform schemei standarte. Rezultate: Pacienţii cu fracturi ale bazinului (n=66), au fost trataţi conservativ prin poziţia Volkovic's și tracţiune scheletară. În hemoragiile venoase pelviene (n=97,5%), hemoragiile retroperitoneale s-au tratat conservativ cu utilizarea unui complex de mijloace pentru stoparea hemoragiilor: poziția pacientului fără mișcări active, imobilizarea pelviană, efectuarea complexului de terapie hemostatică în regim de hipotensiune arterială (TAsistolică<90mmHg). Repoziţia şi osteosinteza fracturilor oaselor bazinului cu ajutorul dispozitivului de ixare externă, s-a efectuat la 35 pacienţi, ce a permis prevenirea formării hematomului intrapelvian masiv. Din 35 pacienţi cu repoziţia oaselor bazinului, la 21 s-au dezvoltat complicaţii. Toţi pacienţii au supravieţuit. Din 66 pacienţi cu fracturile bazinului trataţi conservativ, la 36 au apărut complicaţii, din ei 12 au decedat. Concluzii: Evaluarea rezultatelor tratamentului pacienţilor cu fracturile bazinului, complicate cu hemoragii retroperitoneale, au demonastrat, că cea mai eicientă măsură, în proilaxia complicaţiilor şi îmbunătăţirii rezultatelor tratamentului este stabilizarea la timp a bazinului, cu trecerea la osteosinteza precoce a fracturilor oaselor bazinului.

Introduction: In polytrauma, pelvis fractures complicated with retroperitoneal hematoma (RPH), present one of the redundant problems and are in a continuous ascent. The high rate of complications and mortality in this group of patients requires the need to optimize conduct of the traumatized. Aim: Analysis of management results of patients with pelvic fractures, complicated by RPH for optimal tactics in treatment. Material and methods: The results of treatment of 152 injured with pelvic fractures, complicated with RPH, were analyzed. Pelvic lesions according to classiication are: type A-58(38,15%), type B-40(26,31%), type C-54(35,52%) patients. Curative conduct according to the standard scheme. Results: Patients with pelvic fractures (n=66) were conservatively treated by Volkovic's position and skeletal traction. In pelvic venous hemorrhages (n=97.5%), RPH were conservatively treated with the use of a complex of means to stop bleeding: the patient's position without active movements, pelvic immobilization, the hemostatic therapy complex under hypotension (BPsystolic<90mmHg). Replacement and osteosynthesis of pelvic fractures by means of the external ixation device was performed in 35 patients, which prevented the formation of massive pelvic hematoma. Of 35 patients with pelvic bone replacement, 21 complications have developed. All the patients survived. Of 66 patients with conservative treated pelvic fractures, 36 complications occurred, of which 12 died. Conclusions: The treatment result evaluation of the patients with pelvic fractures complicated with RPH demonstrated that the most efective measure of treatment is the timely stabilization of the pelvis with the transition to early fracture osteosynthesis of pelvic bones.