Виходячи з того, що використання інструментарію адміністративного судочинства якомога більш ефективно забезпечується вітчизняним законодавством про адміністративне судочинство, головним чином, у його положеннях, що стосуються зміни предмету або підстав позову, збільшення або зменшення розміру позовних вимог, заміну неналежної сторони та процесуального правонаступництва, очевидною є необхідність формулювати їх так, щоб у сторін у справі та їх представників складалось повне та якомога більш точне розуміння їх змісту, або покладати для цього обов’язок на найвищий суд у системі вітчизняного судоустрою видавати їх роз’яснення. Зважаючи на це, слід визначити відповідність цим вимогам вітчизняного законодавства про адміністративне судочинство та практики його тлумачення та застосування. Взявши до уваги вищевикладене, видається очевидним те, що має місце нагальна необхідність для підвищення рівня зрозумілості та передбачуваності законодавства про адміністративне судочинство та для оптимізації навантаження на адміністративні суди шляхом мінімізації добросовісних помилок сторін у справі та їх представників у тлумаченні правил зміни предмету або підстав позову, збільшення або зменшення розміру позовних вимог, заміни неналежної сторони та правонаступництва підготувати узагальнення та роз’яснення практики застосування адміністративними судами положень законодавства про адміністративне судочинство з цих питань або, якщо це є можливим та доцільним з урахуванням вимог законодавчої техніки, доповнити КАС України відповідними уточненнями. Насамперед, має йти мова про: 1) зміст термінів предмет позову та підстава позову, ознаки спроби одночасно змінити предмет та підставу позову; 2) шляхи збільшення/зменшення розміру позовних вимог (охоплення вимог майнового характеру або можливість корегування немайнових вимог); 3) умови та способи юридичного оформлення доповнення первісного позову новими позовними вимогами, пов’язаними між собою підставою виникнення або поданими доказами, або такими, що є похідні позовними вимогами відносно первісних; 4) правонаступництво суб’єктів владних повноважень із залученням на місце ліквідованого суб’єкта владних повноважень того, до компетенції якого передані або належать повноваження щодо вирішення питання про відновлення порушених прав, свобод чи законних інтересів позивача.

Given that the use of administrative proceedings with utmost effi ciency is ensured predominantly in administrative proceedings legislation’s provisions relating to changing the subject matter or justifi cation of the claim, increasing or decreasing the amount of demands of the claim, replacing an unsuitable party and legal succession, it is obvious that it is necessary to formulate the legal basis for in the manner which makes it possible for the parties and their representatives to have a complete and as accurate as possible understanding of ways to use these procedural mechanisms. It is desirable as well that the highest domestic court produces exemplars of their interpretation. Bearing in mind the foregoing, it seems obvious that there is an urgent need to produce case-law guides and research reports revealing proper ways to apply rules for changing the subject matter or justifi cation of the claim, increasing or decreasing the amount of demands of the claim, replacing an unsuitable party and legal succession with a view to increase the clarity and foreseeability of administrative proceedings legislation and to reduce the burden on administrative courts by minimizing the errors of the parties to the case and their representatives in interpreting these rules. Alternatively, it could be equally worthwhile to amend the administrative proceedings legislation with relevant clarifi cations. These amendments should be centred on: 1) the specifi c meaning of the terms the subject matter of the claim and the grounds for the claim; identifi ers of an attempt to alter the subject matter and the grounds for the claim at the same time; 2) ways to increase / decrease the amount of demands of the claim (supposing the claims is of a material nature or the possibility of adjusting non-material claims) 3) conditions and methods of supplement of an initial claim with new claims related to each other by origin or evidence, or which are derivative claims to the initial one; 4) succession of public authorities through replacing the liquidated one with the one that is a recipient of purview or already has power to remedy violated rights or legitimate interests of the plaintiff .

Având în vedere că utilizarea instrumentelor de justiție administrativă este asigurată cât mai efi cient de legislația națională de drept administrativ, în principal în dispozițiile sale privind schimbarea subiectului sau motivelor cererii, creșterea sau micșorarea dimensiunii creanțelor, înlocuirea părții improprii și succesiunea legală, necesitatea de a le formula astfel încât părțile în cauză și reprezentanții acestora să înțeleagă pe deplin și cu exactitate conținutul acestora sau să impună această obligație de cea mai înaltă instanță din sistemul național judiciar să le dea o explicație. Având în vedere acest lucru, este necesar să se determine respectarea acestor cerințe ale legislației naționale privind justiția administrativă și practicile interpretării și aplicării acesteia. Având în vedere cele de mai sus, pare clar că este necesară urgentă creșterea nivelului de claritate și previzibilitate a legislației în materie de justiție administrativă și de a optimiza povara asupra instanțelor administrative prin minimizarea erorilor conștiincioase ale părților din cauză și ale reprezentanților acestora în interpretarea regulilor privind schimbarea subiectului, creșterea sau scăderea dimensiunii creanței, înlocuirea unei părți improprii și succesiunea pentru a pregăti generalizarea și explicarea practicii aplicate instanțelor administrative privind prevederile legislației referitoare la justiția administrativă pe aceste probleme sau, dacă este posibil și adecvat, ținând cont de cerințele tehnicii legislative, completează CAS-ul Ucrainei cu clarifi cările pertinente. În primul rând, ar trebui să fi e vorba despre: 1) conținutul termenilor obiectului revendicării și baza revendicării, semne ale unei încercări de a schimba simultan obiectul și temeiul revendicării; 2) modalități de a crește / micșora dimensiunea creanțelor (acoperirea creanțelor asupra proprietății sau capacitatea de a ajusta creanțele care nu sunt proprietate); 3) condițiile și metodele de depunere legală a completării cererii inițiale cu creanțe noi, legate de baza de origine sau de dovezi prezentate, sau cele care sunt creanțe derivate împotriva celor inițiale; 4) succesiunea subiecților de putere cu implicarea în locul subiectului de putere lichidat al autorității căreia îi este transferată competența sau aparține autoritatea de a soluționa problema restabilirii drepturilor, libertăților sau intereselor legitime încălcate de reclamant.