Metaboliţii secundari (MS) ai plantelor, în majoritate, posedă activitate biologică. Datorită la ce ei sunt indicaţi în medicină şi agricultură ca substanţe biologic active (SBA). Utilizarea practică a MS adesea este frânată de disponibilitatea resurselor vegetale, care sunt destul de limitate pentru majoritatea speciilor. Colectarea plantelor din mediul natural ar putea fi o ameninţare gravă pentru răspândirea lor. Anume această situaţie este caracteristică pentru rădăcina aurie (Rhodiola rosea. L.) care, datorită colectării intensive, este în pericol de dispariţie în multe regiuni ale globului. O alternativă pentru obţinerea SBA caracteristice pentru această specie ar putea fi utilizarea metodelor biotehnologice de cultivare a celulelor in vitro. În aşa fel, ar deveni posibil de elaborat o sursă regenerabilă de metaboliţi secundari valoroşi, caracteristici pentru R. rosea. O problemă, care apare în acest caz, este creşterea lentă a calusului şi conţinutul redus de SBA în celulele nediferenţiate, cultivate in vitro. Depăşirea acestor probleme poate fi realizată datorită selectării liniilor celulare cu potenţial înalt de creştere a biomasei, optimizarea mediilor de cultivare, tratarea calusului cu diferiţi factori fi zici, introducerea precursorilor de sinteză a SBA etc. Aceste procedee asigură sporirea conţinutului de SBA în celulele cultivate in vitro. Datele literaturii de specialitate, privind posibilităţile obţinerii biomasei celulare de R. rosea în condiţiile in vitro, sunt fragmentare şi n-au găsit încă implementare practică. Principalele cauze limitatoare reprezintă creşterea lentă a biomasei şi conţinutul jos al SBA. La prima etapă a introducerii celulelor de R. rosea in vitro, cercetările s-au axat asupra optimizării mediilor de cultivare a calusului în vederea acumulării masive a biomasei celulare. Concomitent au fost selectate liniile celulare cu capacităţi proliferative înalte. Schimbând raportul fi tohormonilor din mediu şi reînnoind periodic liniile celulare, a fost asigurată sporirea productivităţii culturilor în ceea ce priveşte biomasa cu aproximativ 40% (în parcurs de 40 de zile). Conţinutul SBA era foarte redus atât în celulele culturii iniţiale, cât şi a culturii optimizate. Pentru a spori conţinutul MS, în primul rând a fost testată infl uenţa expoziţiei calusului la radiaţii ultraviolete (UV). Creşterea duratei de expoziţie zilnică a calusului cu radiaţiile UV a dus la diminuarea proporţională a biomasei în timp. Cu cât durata de expoziţie a calusului a fost mai îndelungată, cu atât inhibarea creşterii biomasei a fost mai profundă. Sub acţiunea radiaţiei UV, calusul devenea decompactizat, pierdea culoarea verde, iar sporirea biomasei diminua considerabil. Aceste efecte s-au manifestat evident la toate duratele de expoziţie cu UV. De aici rezultă că radiaţia UV reprezintă un factor de stres pentru celulele calusului de R. rosea. Din calusurile obţinute la diferite durate de expoziţie cu UV au fost extraşi metaboliţii secundari şi supuşi analizei activităţii antioxidative. Sub infl uenţa radiaţiei UV, sporea conţinutul substanţelor fenolice şi activitatea antioxidativă a extractelor din celulele calusului. Creşterea duratei de expoziţie cu UV asigura atât sporirea activităţii antioxidative a extractelor, cât şi a conţinutului substanţelor fenolice, dar totodată ducea la inhibarea mai profundă a creşterii biomasei celulare. Concentraţia substanţelor fenolice în sucul celular din calusul tratat cu UV a demonstrat la fel tendinţa de a fi mai înaltă. Nivelul de sporire a activităţii antioxidative a extractelor a fost de 1,24-1,44 ori, în dependenţă de durata expoziţiei cu UV. Rezultatul optim a fost obţinut la variantele calusului care au fost expuse zilnic cu UV pe parcursul a 30-60 de minute. La durate de expoziţie mai îndelungate obţinerea sumară a MS diminua din cauza inhibării creşterii biomasei calusului. În aşa fel a fost demonstrat că radiaţia UV reprezintă un factor important care infl uenţează acumularea SBA în celulele calusului de R. rosea. Atât conţinutul substanţelor fenolice, cât şi capacitatea lor antioxidativă rămâneau mult mai joase în comparaţie cu parametrii caracteristici pentru extractele din rizomii de R. rosea, colectaţi din Munţii Carpaţi. De aici rezultă necesitatea de a cerceta infl uenţa altor factori fi zici şi chimici asupra creşterii şi acumulării SBA în celulele calusului de R. rosea.