În cadrul proiectului instituţional „Reconceptualizarea formării profesionale iniţiale şi continue a specialiştilor din perspectiva interconexiunii învăţământului superior şi a mediului economic”, a fost elaborat şi administrat Chestionarul cu privire la percepţia de inserţie pe piaţa muncii a studenţilor/masteranzilor din anii terminali. Au fost chestionaţi 448 de studenţi şi masteranzi ai tuturor facultăţilor: 274 de la facultăţile socioumanistice şi 174 – cu profil real.  Scopul sondajului a constat în evaluarea autopercepţiei de către absolvenţii universitari a unor probleme legate de integrarea pe piaţa muncii. În continuare, prezentăm unele analize calitative şi cantitative ale răspunsurilor studenţilor şi masterazilor ai facultăţilor cu profil real referitor la întrebarea Cum evaluaţi nivelul propriu de competenţe la momentul absolvirii facultăţii?. Prin urmare, s-a identificat nivelul de cunoaştere aprofundată a propriului domeniu de studii; cunoaşterea altor domenii sau discipline; abilitatea de a coordona activităţi (competenţe profesionale); gândirea analitică; acumularea rapidă a noilor cunoştinţe şi abilitatea de a acţiona în condiţii de stres (competenţe generale).  Referindu-ne la gândirea analitică, precizăm că această abilitate, formată pe parcursul anilor de studii, este utilă absolvenţilor şi la angajarea în câmpul muncii. Ea este foarte productivă în idei. Gândind analitic, pătrundem în detalii, analizăm minuţios orice procedeu sau metodă de soluţionare a problemelor, ceea ce ajută la o adaptabilitate mintală rapidă a absolvenţilor la sarcinile profesionale specifice. De asemenea, având formată această abilitate, absolvenţii integraţi profesional reuşesc să treacă mai uşor de la aspectele generale, abstracte, teoretice, la cele aplicative, concrete, lucrative, solicitate de angajatori. Omul cu gândire analitică obţine performanţele dorite. Privind competenţa de a acumula rapid cunoştinţe, absolvenţii au conştientizat faptul că, numai având formată această abilitate, te poţi menţine la nivelul cerut de schimbările ce au loc pe piaţa muncii, şi anume schimbările sociale.  Prin abilitatea de a acţiona în condiţii de stres se are în vedere „stresul de muncă”, ce prezintă o stare de activitate mintală şi fizică care are drept sursă agenţii stresori de natură fizică şi psihică asociată cu sarcina sau cu mediul de lucru. Solicitările de natură fizică, cele specifice sarcinii, de rol organizaţional, cele interpersonale, extraorganizaţionale (problemele familiale) conduc la stresul de muncă. Deci stresul e în strânsă legătură cu solicitările derivate direct din sarcina de muncă. Referitor la cele trei componente profesionale, putem menţiona că ele nu au nevoie de comentarii speciale, deoarece anume lor, în anii de studii, li se acordă prioritate din partea cadrelor didactice.  Înainte de a purcede la analiza răspunsurilor celor chestionaţi, vom menţiona caracterul subiectiv al acestora. Datele obţinute sunt prezentate în figurile ce urmează.    Analizând rezultatele din figurile 1-6, concluzionăm că, la toate componentelele predomină nivelul mediu şi ridicat. Cel mai mare procentaj (66,7%) îl observăm la nivelul mediu al competenţei cunoaşterea altor domenii conexe, iar cel mai mic (18,4%) – la competenţa abilitatea de a acumula rapid noi cunoştinţe. Procentajul cel mai înalt la nivelul ridicat (64,4%) se observă la competenţa abilitatea de a acumula rapid noi cunoştinţe, iar cel mai mic (29,3%) – la competenţa cunoaşterea altor domenii conexe. În ceea ce priveşte nivelul foarte ridicat, acesta este în scădere vădită faţă de nivelul mediu şi cel ridicat. Cel mai mare procentaj la nivelul foarte înalt se atestă la competenţa abilitatea de a acumula rapid noi cunoştinţe (13,8%), iar cel mai mic – la cunoaşterea altor domenii conexe (4%). În genere, procentajul cel mai mare la nivelul ridicat şi foarte ridicat (78,2%) se înregistrează la abilitatea de a acumula rapid noi cunoştinţe, iar cel mai mic – la cunoaşterea altor domenii conexe (33,3%). Situaţia e mai bună la competenţele generale decât la cele profesionale. În ceea ce priveşte nivelul foarte scăzut şi scăzut, credem că gradul de obiectivitate nu este prea înalt. În concluzie, e necesar de menţionat că, ritmul rapid al progresului tehnologic convinge tot mai mult cadrele didactice universitare de necesitatea studierii cerinţelor pieţei muncii şi formarea specialiştilor conform acestor exigenţe; monitorizarea absolvenţilor pe piaţa forţei de muncă.