Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
766 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2020-06-03 13:58 |
SM ISO690:2012 ŞAVGA, Nicolae. Principii de alegere a tacticii curative a proceselor displazice din segmentul lombosacral (studiu analitic. In: Arta Medica , 2009, nr. 6(39), pp. 38-42. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 6(39) / 2009 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
Pag. 38-42 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Procesul displastic se caracterizează prin apariţia modificărilor degenerativ-distrofice în elementele SVM, care îi diminuează rezistenţa.
Aceasta din urmă conduce la instabilitate realizată preponderent sub formă de deviaţii patologice ale vertebrelor, deformaţii excesive
ale inelului fibros şi ale corpilor vertebrali. La oricare din aceste stadii de evoluţie a procesului displastic, prin ameliorarea capacităţilor
portante ale coloanei, se poate jugula instabilitatea acesteia. Aspectele de principiu ale tacticii curative în raport cu maladiile displastice
ale coloanei se pot elucida prin analiza a trei poziţii de suport: caracterul modificărilor patologice; prezenţa şi expresia tulburărilor neurologice;
statutul clinico-radiologic şi biomecanic al coloanei vertebrale. Concepţiile teoretice elaborate oferă posibilitatea de a formula unele
criterii de aspect tactic şi strategic în abordarea curativă a instabilităţii vertebrale displastice: pentru instabilitatea complicată primul gest
curativ este cel ce tinde spre anularea sau prevenirea aprofundării complicaţiilor produse deja; pentru lichidarea instabilităţii se impune
majorarea capacităţilor portante ale segmentului vertebral motor (a corpilor şi discurilor intervertebrale). Soluţiile tactice de această
orientare sunt destul de variate şi includ un întreg arsenal de procedee conservative şi operative de tratament. Dintre cele chirurgicale
cea mai argumentată este spondilolisteza posterioară. De aceea, este mai bine ca bolnavii să fie operaţi la vârste tinere şi să se realizeze
operaţii stabilizatoare, fără a interveni pe canalul spinal, prevenind stenozarea acestuia, decât să se opereze pacienţi vârstnici cu variante
de proces displastic stenozant. |
||||||
|