În comunicare ne-am propus să analizăm termenul de tandrețe pui/puică din limba română. După cum ne arată faptele de limbă din antichitate, cu funcție dezmierdătoare au fost folosiți o serie de termeni de rudenie. Înșiși pui/puică, se pare, are la bază denumirea copilului. În evoluția sa a ajuns să desemneze calități și trăsături proprii vârstei tinere. Ne-am propus să facem o încercare de analiză a termenului examinat sub aspectul originii, al constituirii sale formale și semantice, al motivării apariției sale în limbă ca termen de tandrețe.

In the paper, we will analyse the endearing term „pui/puică” in the Romanian language. As ancient language facts show, kinship terms were used for expressing tenderness. „Pui/puică” seem to originate in the term for „child”. In its evolution, they began to designate characteristics of young age. We will attempt an analysis of this term, regarding its origin, its formal and semantic constitution, the motivation of its appearing in language as a term expressing tenderness.