Protejarea patrimoniului cultural material este elementul identitar colectiv care reprezintă statul în dimensiune socio-identitară și de poziționare culturală în spațiu regional, european și mondial. În ultimul timp se constată o valoroasă cercetare în mediu academic a mănăstirilor și schiturilor din Republica Moldova. Totodată, se consemnează o vizibilitate redusă în plan național și internațional din perspectiva atât a valorificării ariei culturale, cât și a legislației în vigoare. Din această perspectivă, investigațiile științifice, din punct de vedere inter/trans/ multidisciplinaritate configurează argumente pentru a constata așezămintele monahale cu cele mai reale șanse de a fi incluse în topul celor mai frumoase spații istorice, spirituale și naturale din Republica Moldova. În acest sens se apelează la cercetare, evidență, conservare, restaurare, punere în valoare a mănăstirilor și schiturilor care formează cadru de protejare a patrimoniului cultural. Legislația în domeniu stabilește că protejarea patrimoniului cultural material este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică (inclusiv pentru agenții economici), urbanistică și de amenajare a teritoriului la nivel național și local. Despre valoarea incontestabilă a locașurilor sfinte vorbește și bogăția bibliografică substanțială elaborată în ultimele decenii în Republica Moldova. Pentru a crea o grilă valorică diferențiată s-ar putea constitui un top al celor mai frumoase spații istorice, spirituale și naturale din Republica Moldova, care includ, evident, și așezăminte monahale. Nu excludem oportunitatea și perspectiva de sensibilizare a opiniei publice naționale și internaționale în vederea includerii unor complexe monastice în Lista Patrimoniului Mondial, administrată de UNESCO.