În articol este abordată problema transpunerii în scenă în premieră la Teatrul Național din Chișinău a uneia dintre operele dramatice cehoviene de notorietate – „Unchiul Vanea” – eveniment inedit pentru viața teatrală din Republica Moldova și pentru faptul că are loc în contextul proclamării de către UNESCO a Anului omagial Cehov. Un accent deosebit se pune pe emulația remarcabilă care a cuprins întreaga distribuție, stimulată, în primul rând, de regizorul Mihai Fusu, care oferă o interpretare originală a textului, anunțată din start prin trimiterea la nu mai puțin celebrul citat proustian. Lucrul actorului cu textul cehovian, ghidarea actorului de către regizor, căile de acces în psihologia și manifestările personajelor – o lume ce suferă de conștiința ratării, dacă nu sociale, cel puțin, sentimentale, una aflată în descompunere – sunt operații inevitabile în lucrul asupra spectacolului, toate circumscrise în peisajul istorico-social respectiv și sunt subiecte prezentate cu lux de amănunte. Pe acest fundal elaborarea personajului principal feminin, Elena Andreevna, a beneficiat de o abordare cu grad de complexitate maximă. Profund implicată și afectată în procesul asimilării personajului său, autoarea își îngăduie unele divagații cu un caracter publicistic, care imprimă articolului o notă pregnant personală cu un plus de expresivitate

The article tackles the issue of Chekhov’s famous drama „Uncle Vanya” being staged for the first time at the National Theater in Chisinau – a unique event in the theatrical life of Moldova, not least because it takes place in the context of the Chekhov year as proclaimed by UNESCO. There is particular emphasis on the remarkable emulation that overtook the entire casting process, being stimulated, first and foremost, by the director Mihai Fusu. His innovative interpretation of the text was announced right from the beginning by making a reference to the no less famous Proust quotation. The actors’ work with Chekhov’s text, the director’s guidance of the actors, the ways of access into the psychology and attitudes of the characters – a world that is suffering from the awareness of failure, if not social, then at least a sentimental one; a world in the state of decomposition – these are the unavoidable operations that make up the staging process, all fitted into the respective historical and social landscape, which have been presented in great detail. Against this background, the elaboration of the main female character, Elena Andreevna, has enjoyed an approach of maximum complexity. Being deeply involved and affected by the process of assimilating with her character, the author indulges certain publicist divagations, imprinting the article with a clear personal note with additional expressiveness