Secolul al XVIII-lea constituie un câmp important de cercetare, multe din tipăriturile și manuscrisele acestei epoci fiind încă necitite și nestudiate. Pentru cunoașterea limbii literare a unei epoci este necesară studierea documentelor juridice și istorice, a diverselor acte care prin conținutul lor pot aduce mărturii concrete în legătură cu anumite mutații din limbă. În acest context se impune valorificarea documentelor cu caracter oficial descoperite în scrierea lui Dimitrie Eustatievici Brașoveanul Scurt izvod pentru scrisori și intenția de a le stabili un loc în vastul proces de dezvoltare și perfecționare a normelor lingvistice în cadrul unui stil și, prin extensie, în cadrul limbii literare. Scurt izvod pentru scrisori, editat la Sibiu în 1792, folosit ca manual școlar în epocă, prezintă interes pentru istoria literaturii didactice românești, dar și pentru istoria stilurilor limbii literare. Menționată în Bibliografia veche românească, cartea nu a constituit până acum obiectul unor interpretări sau analize. Aceste acte datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, reprezentând diverse testimonii, contracte de vânzare-cumpărare și scrisori de rugare (cereri). Prin conținutul și structura lor formală, aceste documente reflectă particularități morfologice, sintactice și lexicale caracteristice limbajului administrativ, având un pronunțat caracter oficial. Personalitate marcantă a secolului al XVIII-lea și traducător al textelor analizate, Dimitrie Eustatievici Brașoveanul ocupă un loc aparte în dezvoltarea învățământului românesc din Transilvania. Dimitrie Eustatievici Brașoveanul descinde din neamul Grizilor, din care s-au ridicat mulți preoți și dascăli cu merite însemnate în istoria culturală a Brașovului. În documentele vremii îl aflăm consemnat sub numele de Eusthatiadis, Dumitru Eustatu, Dimitri Statievici, însă cărturarului brașovean i-a plăcut să se numească Eustatievici, de fapt Evstatievici, adică fiul lui Evstatie. Numele în -ovici sau -evici erau obișnuite în epocă la intelectualii români din Transilvania și Banat, în special la cei ortodocși, împărtășind moda sârbească și rusească. Născut în Șcheii Brașovului, Dimitrie Eustatievici a primit primele cunoștințe la școala înființată de tatăl său la biserica Sf. Nicolae, urmând apoi studii la Academia din Kiev. Revenit la Brașov, Dimitrie Eustatievici a fost câțiva ani dascăl sau „profesor” la școala românească din Șchei. În acest timp, el a lucrat la definitivarea gramaticii limbii române, care era gata la 1 septembrie 1757. Autor al primei gramatici românești, director al școlilor neunite din Transilvania și editor de manuale școlare, Eustatievici a lăsat posterității o importantă literatură didactică, printre care și Scurt izvod pentru scrisori. Cu toate acestea, doar Gramatica rumânească s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cercetătorilor.