Localitatea Sadaclia este situată în sud-estul Republicii Moldova (46044.916” N și 28087.861”, altitudinea 74 m de asupra nivelului mării) în zona de stepă. Ecosistemele din împrejurimile localității sunt reprezentate de agrocenoze, perdele forestiere, pășuni, pajiști xerofile,  sectoare de stepă, care încă se mai păstrează în aria studiată. Materialul faunistic a fost colectat în toamna și primăvara anilor 2012-2013 în diverse tipuri de biotopuri: pârloagă cu vegetație rară de subarboret, pădurice plantată de salcâm, stejar și arțar, perdea forestieră de gledicie, pajiște, pășune, scârtă de paie, viță de vie, lan de grâu, cultura de rapiță. În urma studiului a fost stabilită prezența a 24 specii de mamifere:  4 specii de insectivore  (Erinaceus concolor, talpa europaea, Crocidura suaveolens, C. leucodon), 13 specii de rozătoare (sciurus vulgaris, spalax leucodon, arvicola terrestris, spermophilus suslicus, Rattus norvegicus, Mus musculus, M. spicilegus, Apodemus sylvaticus, A. flavicollis, A. uralensis, a. agrarius, microtus sp., Clethrionomys glareolus), 2 specii de chiroptere (pipistrellus pipistrellus, Eptesicus serotinus), o specie de lagomorfe (Lepus europaeus) și 4 specii de carnivore (Canis lupus, vulpes, vulpes, meles meles, mustela eversmanni) în ecosistemele din împrejurimile localității. Fauna de reptile a fost reprezentată de șarpele de casă și 2 specii de șopârle (Lacerta agislis, L. viridis). Densitatea Natrix natrix este destul de mare în special pe malul r. Cogâlnic, unde la 1 km de traseu s-au înregistrat 12 indivizi. Șopârla verde, deși este o specie de pădure, este prezentă în zonă și în ecosistemele cu vegetație ierboasă. Dintre amfibieni au fost înregistrate 5 specii (bombina bombina, hyla arborea, pelobates fuscus, rana ridibunda, r. esculenta). Toate speciile au fost găsite în apropierea râului și altor bazine acvatice, reprezentate de iaz, bălți temporare, terenuri inundate cu vegetație hidrofilă, în special în perioada de primăvară. Ca rezultat al cercetărilor faunei nevertebratelor efectuate în solurile a 3 tipuri de biotopuri au fost înregistrate 20 specii de colembole, care fac parte din 17 genuri și aparțin la 9 familii. Densitatea medie înregistrată a colembolelor a fost de 2.800 ex/m2, variind între 4.100  ex/m2 în pășine, 2.600 ex/m2 în fâșie de gledicia și 1.700  ex/m2 în rapiță. Speciile identificate au fost extrase din toate cele trei habitate repartizându-se în felul următor: 14 din pășune, 11 din fâșie forestieră de gledicia și numai 5 din rapiță. Distribuirea speciilor pe familii a fost următoarea: Isotomidae 6 specii din 4 genuri, urmată de două familii  Tullbergiidae și Entomobryidae cu câte 3 specii în două genuri ambele. Câte o singură specie a fost inregistrată din familiile hypogastruridae, onychiuridae, Neanuridae și Cyphoderidae. Dintre colembolele sferice familia Katiannidae a fost reprezentată  2 specii din același gen, pe când familia sminthurididae a fost reprezentată doar de o specie sphaeridia pumilis. Cea mai abundentă s-a dovedit a fi familia isotomidae cu 27,3% din numărul total de exemplare colectate, după care urmează în ordine descrescândă familiile hypogastruridae cu 26,3%, tullbergiidae cu 0,2% și Entomobryidae - 0,1 %. Abundența celorlalte familii Katiannidae, Cyphoderidae, Neanuridae și onychiuridae a variat între 0,08% - 0,01% fiind numeric nesemnificativă. Pe lângă speciile de colembole comune din Republica Moldova așa ca heteromurus major, protaphorura sakatoi, parisotoma notabilis, Entomobrya atrocincta etc. în Sadaclia se intâlnesc și specii cu distribuție mai restrânsă. Cele mai interesante colembole din punct de vedere faunistic au fost identificate în pășune, fiind specii caracteristice habitatelor deschise. Dintre ele fac parte sminthurus signatus, s. eleganus,  isotomodes productus și pseudanurophorus octoculatus, ultima fiind și specie tipică zonelor de stepă. În rezultatul investigaţiilor prin metoda Barber, au fost obţinute date noi privind componenţa de specii, abundenţa şi dominanţa coleopterelor din biotopurile studiate. În total aufost înregistrate 56 specii de coleoptere din 15 familii. Din cultura de rapiță au fost identificate 42 specii, ce fac parte din 27 genuri şi 14 familii (Carabidae, Scarabaeidae, Chrysomelidae, Curculionidae, Meloidae, Trogidae, Tenebrionidae, Cerambycidae, Dermestidae, Monotomidae, Histeridae, Coccinellidae, Anthicidae și Agyrtidae). Din plantația forestieră au fost identificate 38 specii, ce fac parte din 25 genuri şi 13 familii (Carabidae, Scarabaeidae, Chrysomelidae, Curculionidae, Meloidae, Trogidae, Tenebrionidae, Cerambycidae, Dermestidae, Histeridae, Coccinellidae, Agyrtidae și Silphidae). Comune pentru ambele biotopuri au fost 24 specii de coleoptere. Cele mai numeroase după numărul de specii și genuri s-au dovedit a fi familiile Carabidae și Scarabaeidae, care cuprind câte 11 specii din 6 genuri, celelalte familii au înregistrat un număr mai mic de specii. În rezultatul calculării parametrilor ecologici, s-a constatat că eudominante și dominante pentru cultura de rapiță au fost speciile harpalus distinguendus cu 143 de exemplare sau 46% și  phyllotreta nigripes cu 29 ex., sau 9%. Pentru plantația forestieră au fost speciile harpalus distinguendus cu 24 exemplare sau 12%, harpalus amplicollis cu 22 – 11% și hister quadrimaculatus cu 17 exemplare – 9%. Subdominante pentru cultura de rapiță au fost 5 specii, iar pentru plantația forestieră – 10 specii, specii recedente au fost 10 pentru rapiță și 8 pentru pădure. Restul speciilor au fost subrecedente. Euconstantă s-a dovedit a fi numai specia harpalus distinguendus și doar pentru cultura de rapiță. Două specii accesorii pentru rapiță și opt pentru pădure. Restul speciilor au fost accidentale. Pentru cultura de rapiță specia harpalus distinguendus se prezintă ca specie caracteristică,18 specii s-au dovedit a fi accesorii și 23 accidentale. În timp ce pentru plantația de salcâm boieresc au fost 24 specii accesorii și 14 accidentale. După regimul trofic, prin metoda Barber, din cultura de rapiță și fâșia forestieră alăturată au fost  evidenţiate 34 specii fitofage, 14 coprofage, 4 prădătoare, 3 saprofage și 1 necrofagă. Pe ambele biotopuri prevalează speciile fitofage și cele coprofage, rapița este o cultură timpurie și atrage o mulțime de specii fitofage, iar plantația forestieră s-a caracterizat prin prezența a unui număr mare de specii coprofage datorită pășunatului intensiv.  Studiul a fost efectuat în cadrul proiectelor aplicativ 11.817.08.16A, fundamental 11.817.08.14F și pentru tineri cercetători 12.819.18.06A, realizate la Institutul de Zoologie al A.Ș.M.