Analiza tranzacțională este o teorie a comunicării, o metodă de psihoterapie și o teorie a personalității. Ea explică și furnizează metoda de analiză a organizațiilor. Această concepție a fost dezvoltată de către psihiatrul canadian Eric Berne în anii 50, care descrie interacțiunile umane. Scopul ei este de cercetare a creșterii și dezvoltării personale prin găsirea modelelor disfuncționale și evidențierea stărilor eului folosite în permanență, precum și de îndepărtare a lor de elementele străine, parazitare adoptate din copilărie. Analiza tranzacțională recunoaște valoarea și potențialul fiecărei persoane.  Ca teorie a comunicării, analiza tranzacțională are rolul de a furniza o metodă de analiză a organizațiilor. Astfel crește capacitatea de relaționare în cuplu și în organizații.  Această teorie este foarte simplă și se bazează pe două principii importante. Unul ar fi că oricare din noi are nevoie de atenție, așa că această necesitate ne împinge la interacțiune, la comunicare. Iar celălalt se referă la structura personalității, care se manifestă în trei moduri diferite: Copil, Părinte și Adult. Iar cînd între aceste persoane are loc interacțiunea, fie de la egal la egal, fie încrucișat (copil - părinte) se formează tranzacțiile.  Tranzacțiile reprezintă o formă fundamentală a comunicării sociale, care sînt formate din: stimul și răspuns. Analiza tranzacțională este foarte importantă în comunicare și poate fi folosită în orice domeniu. Prin intermediul ei putem să identificăm care sînt factorii care ne ajută în înțelegerea dintre noi și semenii noștrii, sau formează anumite blocaje la nivelul celor trei stări ale eului. Astfel, un adevărat specialist în comunicare trebuie să cunoască cum are loc și în ce condiții se desfășoară analiza tranzacțională, fiindcă doar prin cunoaștere și prin muncă asiduă se va îmbunătăți domeniul comunicării.