Revoluţiile moderne și progresul tehnico-știinţific de la începutul secolului al XIX-lea au contribuit semnificativ la dezvoltarea spiritului de iniţiativă economică și, prin urmare, la apariţia a noi tipuri de industrii, rezidurile cărora au dus la diverse forme de poluare. Dezvoltarea rapidă a industriei a generat modificări regretabile, profunde şi accelerate ale mediului. Ca urmare a acestui lucru, tot mai des discuţiile cetăţenilor, reportajele din mass-media şi rapoartele guvernamentale abordează diferite probleme ce apar în societate ca urmare a crizei ecologice şi consecinţele acesteia. Activitatea devastatoare a omului a dus la apariţia numeroaselor forme de poluare, aceasta având rezonanţă atât pe plan naţional, cât şi pe cel internaţional. Din această cauză, Statul, căruia îi revine obligaţia de a asigura cetăţenilor săi un mediu de trai neprimejdios, din punct de vedere ecologic, pentru viaţă şi sănătate (art. 27, Constituţia RM), a fost nevoit să intervină şi să ia măsuri în vederea evitării poluării şi menţinerii echilibrului ecologic. Cu regret, o abordare complexă a problemei din partea comunităţii internaţionale a avut loc abia la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut, atunci când omenirea a conștientizat că efectele negative ale poluării nu se răsfrâng doar asupra unei arii geografice determinate. În acest context, s-a conturat ideea potrivit căreia aplicarea măsurilor de protecţie a mediului necesită o dirijare centralizată din partea statelor, organizaţiilor guvernamentale internaţionale și a altor subiecţi ai dreptului internaţional. În vederea asigurării respectării prevederilor legii (inclusiv a celor din materi de mediu) de către toate persoanele fizice, juridice, organizaţiile obşteşti atât cele naţionale, cât şi cele străine, statul a instituit controlul de stat. Ca formă a controlului de stat, apare controlul ecologic de stat, această având menirea de a urmări ca toţi cei, care exercită o activitate ce produce schimbări asupra mediului, să respecte prevederile legislaţiei din acest domeniu. Desfăşurarea controlului ecologic de stat ar trebui să fie orientată spre ameliorarea stării mediului, însă, din păcate, la momentul actual, aceasta este orientată doar spre sancţionarea persoanelor, care încalcă legislaţia mediului, fără ca acestora să li se impună luarea unor măsuri în vederea prevenirii lor pe viitor.