Articolul cuprinde un studiu asupra înfăptuirii justiţiei – funcţie exclusivă a autorităţii judecătoreşti. Statul de drept ca atare a devenit de neconceput fără justiţie, lipsa justiţiei veritabile însemnînd arbitrariu şi nedreptate. Dacă viaţa socială trebuie să se desfăşoare conform constituţiei şi legilor, în mod firesc trebuie să existe o funcţie care să le cunoască şi să le poată interpreta şi aplica corect atunci cînd sînt încălcate, atunci cînd drepturile şi libertăţile cetăţenilor sînt periclitate, neglijate. Această funcţie a fost şi este încredinţată unei autorităţi (puteri) distincte, învestite cu puteri statale care îi dau eficienţă şi care trebuie să fie independentă şi imparţială.

The Article includes a study on justice making – exclusive duty of the judicial authority. The rule of law as such has become inconceivable without justice, where the lack of a genuine justice means arbitrariness and injustice. If social life must be conducted according to the constitution and laws, there must be a function to know them and be able to interpret and apply them properly when they are violated, when the rights and freedoms of citizens are endangered and neglected. This function has been entrusted to a distinct authority (power), vested with state powers that give it efficiency and that should be independent and impartial.