Delimitările lingvistice de trecere a sensurilor cuvintelor din vorbire în limbă se explică cu ajutorul teoriei semelor aferente. Descrierea unităţilor semantice din care se constituie sensul unităţilor lexicale se manifestă prin două aspecte corelative: identificarea trăsăturilor pertinente ale sensului care sunt semele şi identificarea relaţiilor dintre aceste seme, ceea ce permite descrierea sensului ca o structură şi nu ca un inventar de trăsături. Polisemia este dependentă de frecvenţa utilizării cuvintelor în vorbire: în măsura în care frecvenţa este mare, struc-tura semantică a cuvintelor este mai amplă şi mai complexă. Descrierea semantică a lexemului „terre” ia în calcul toate normele sociale şi ceea ce constituie condiţiile paradig-matice. Lexemul „terre” este polisematic, iar, ca termen, el face parte din diferite domenii ale vieţii umane.

Les délimitations linguistiques du passage des sens des mots de la parole dans la langue s’expliquent à l’aide de la théorie des sèmes afférents.La description des unités sémantiques desquelles se constitue le sens des unités lexicales se manifeste par deux aspects correlatifs: l’identification des traîts pertinents du sens qui sont les sèmes et l’identification des relations entre ces sèmes, ce qui permet la description du sens comme une structure et non comme un inventaire de traîts. La polysémie est dépendante de la fréquence d’utilisation des mots dans la parole: tant la fréquence est grande, tant la structure sémantique des mots est plus ample et complexe. La description sémantique du lexème «terre» prend en compte toutes les normes sociales et ces qui constitue les conditions paradigmatiques. Le lexème «terre» est polysémantique, comme terme, il fait partie de différents domaines de la vie humaine.